Există, în analiza matematică avansată, ideea de „comparare grosolană”, cunoscută și sub numele de echivalență asimptotică. Se traduce simplu prin faptul că, în calcul, nu ținem cont de termeni exacți, ci de comportamentul general al unei funcții. Aplicând acest concept în societatea românească de la 1 august încolo, vă propun să vedem ce ecuație ne-ar rezulta.
Ce ne spune trecutul despre prezentul „solidar”
Cum tot circulă sondaje nostalgice despre perioada de aur, oare cum ar arăta o comparație grosolană cu acea perioadă? Dacă am vedea-o dintr-un anume unghi, înainte de ’89 populației îi erau tăiate sau, propagandistic spus, raționalizate: electricitatea, alimentele și – deși mai puțin vizibil – și căldura.
Acum, conform valului de scumpiri pricinuite de pachetul de măsuri „solidare”, populația este nevoită să-și auto-limiteze drastic accesul la astfel de bunuri și servicii. Ar fi o comparație prea grosolană între cele două situații? Poate cineva va spune că nu există echivalență, întrucât atunci nu se găseau deloc, vremurile fiind mult mai grele.
Tinerii și imposibila stabilitate: o familie, o casă, o șansă
Însă, în estimarea pe care încerc să o determin, iau în calcul cazul ipotetic al unui cuplu tânăr, amândoi cu studii medii sau chiar universitare (să zicem non-IT), dintr-un oraș ales la întâmplare, care își dorește să întemeieze o familie. Este de la sine înțeles ce sacrificii sunt necesare și pe ce durată, pentru ca acest gând să devină realitate. Mă întreb atunci: cam la ce rații și calcule complexe trebuie să ajungă acest cuplu pentru a asigura familiei o locuință, o mașină, un trai decent și sigur?
Din motive de abstractizare matematică, nu aș dori să cuantificăm parametri precum coșul mediu de cumpărături, salariul minim (plus/minus cu 10% mai mult, căci tânărul la început de drum, non-IT-ist din provincie, la acest salariu are acces, în principiu), sau ROBOR. Însă, după ce analizăm aceste valori, mă întreb: cât de grosolană mai este, în esență, comparația? În acest context, președintele vine și le vorbește tinerilor despre plecarea în străinătate – măcar după licență.
Un lucru e cert: oamenii nu sunt mulțumiți, și se vede acest lucru în sondajul menționat mai sus. Ar trebui să ne surprindă acest fapt și să-i blamăm? Poate suntem încă preocupați de ascunderea averilor demnitarilor sau de desecretizarea dosarului alegerilor din 6 decembrie, în legătură cu care domnește un silenzio apăsător.
Sărăcia democrației: cât costă să nu mai comparăm grosolan?
În fine, sper ca magistrații care apără democrația post-’89 să nu își piardă motivația esențială de a o apăra, conform deciziei lui Bolojan. Studiul „The Biology of Human Starvation” din 1950 a subliniat efectul dramatic, pe plan mental și de atitudine, asupra personalității colective, și a susținut că democrația și edificarea națională nu sunt posibile într-o populație lipsită de acces la hrană suficientă. Paradoxal, foametea anilor ’80 a pus indirect fundamentul României pe care o știm astăzi.
Acum, în 2025, cum am putea să apărăm mai bine democrația – cea care ne lipsea până atunci și care a fost testată anul acesta? În cele din urmă, scopul este tocmai acela de a descuraja asemenea comparații grosolane. Ar fi, totuși, distopic să aflăm că pensia și puținul număr de ani munciți cântăresc atât de mult pentru apărătorii statului de drept.
*Matei Popescu are 28 de ani, este inginer de profesie, originar din Ploiești, absolvent al Politehnicii București, Facultatea de Inginerie Aerospațială, absolvent al programului Sistem si Control al Universității Tehnice Eindhoven, actualmente rezident în Bruxelles. Matei a mai scris pentru Vorbitorincii, găsiți aici articolele semnate de el.
** sursă foto copertă: shutterstock.com
