Lectorul universitar Mihai Maci a vorbit la Leaders despre fenomenul așa-numitelor „teritorii pierdute ale Republicii”, acele regiuni din România, în special rurale și periurbane, din care statul s-a retras aproape complet. Această absență s-a reflectat în timp și în opțiunile electorale ale locuitorilor din aceste zone, inclusiv la alegerile prezidențiale din 2025, când mulți dintre ei au votat cu liderul AUR, George Simion, conform profesorului Maci.
„Oamenii aceia, vreau să vă spun apăsat acest lucru, sunt cetățeni ca și noi. Sunt câteodată rudele noastre apropiate, bunicii, verișorii, frații noștri. Ei de ce n-ar avea dreptul de a fi integrați în umanitatea noastră comună?”, a spus Mihai Maci, lector la Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea.
Maci a explicat că statul pare să fi renunțat la orice formă de implicare în aceste „teritorii pierdute”, crezând că nu mai pot fi controlate sau administrate eficient.
Drept urmare, oamenii care locuiesc acolo nu dispun, nici la peste trei decenii de la Revoluție, de beneficiile civilizației și ale urbanității: de la accesul la apă curentă, canalizare și servicii de aprovizionare, la îngrijire medicală sau acces la instituții culturale.
Aici, localnicii trăiesc sub influența unui „vechil” local, adesea primarul, care își menține puterea zeci de ani, uneori prin aceeași persoană sau familie.
Edilul ține „în mână” comunitățile respective, care votează cu regularitate „așa cum votează”, în condițiile în care, cei mai mulți dintre acei oameni „trăiesc literalmente ca străbunicii lor, dintr-o economie de subzistență, cultivând pământul, crescând animale, din pensie”, a explicat profesorul Maci.
Potrivit lui, aceste realități generează o divizare în preferințele electorale ale cetățenilor români. Pe fondul acestor condiții, locuitorii din mediul rural și din orașele mici au ales să-l susțină la alegerile prezidențiale pe George Simion, exprimându-și astfel nemulțumirea față de lipsa de sprijin din partea statului.
„Ei simt din ce în ce mai acut un soi de discrepanță, care cu trecerea timpului se accentuează. Reacția lor este ea însăși o mărturie a dezvoltării orașelor noastre, pentru că pe măsură ce orașele se dezvoltă, ei au sentimentul că rămân din ce în ce mai în urmă. Tocmai de asta ajung din ce în ce mai animați de un sentiment revoluționar”, a explicat Mihai Maci.
Acest sentiment revoluționat, spune profesorul Maci, este „aproape autoviolent”. „Dăm foc satului chiar dăm foc propriei noastre case”, a descris el situația.
În România, oamenii trăiesc bine dar nu au sentimentul că într-adevăr așa este
Deși există încă multe comunități unde condițiile de trai rămân dificile, profesorul Mihai Maci subliniază că, în ansamblu, România a înregistrat progrese vizibile.
„Problema nu este că nu se trăiește bine în România. Oricine face comparația cu acum 30 de ani, cu acum 10 de ani, își dă seama că trăim mult mai bine decât atunci. Problema este aceea că felul în care noi trăim ține de ceea ce eu am numit prosperitatea precară”, a spus el, invitat la Leaders, podcast moderat de Cătălin Striblea.
Deși nivelul de trai din România a crescut semnificativ în ultimele decenii, mulți români nu resimt această schimbare ca pe o formă reală de bunăstare. „Trăim bine, dar în ciuda acestui fapt nu avem sentimentul că trăim bine”, a explicat Maci.
Profesorul susține că oamenii se tem că totul s-ar putea nărui peste noapte și că s-ar putea trezi din nou în condițiile care existau acum 35 sau chiar 100 de ani.
„Nu avem siguranța acestui bine pentru că nu avem sentimentul faptului că noi participăm la realizarea lui, că binele acesta ne implică pe fiecare dintre noi și presupune aducerea la lumină a ceea ce este bun în fiecare dintre noi. Asta e destul de straniu”, a afirmat el.
Deși în discursul public ni se reamintește constant că bunăstarea de azi se datorează integrării în Uniunea Europeană, apartenenței la NATO și altor factori externi, oamenilor le lipsește sentimentul participării personale la acest progres.
„Nu se datorează sau noi nu avem sentimentul că se datorează participării noastre. Că acolo unde ne aflăm noi, în sat, în oraș, în școală, în spital, și așa mai departe, ceea ce facem fiecare dintre noi se integrează în acest bine comun, îl face cu putință și îl menține stabil”, a continuat el.
Urmăriți podcastul Leaders.
Foto: Shutterstock
