Ora 11a.m. Chiajna. Canicula de ziua întâi.
Cicadele (exact, au apărut) sâsâie prin iarba arsă de soare, trandafirii stau pleoștiți și se uită cu invidie la cactus.
Până și muștele au capitulat și s-au refugiat în iedera de pe gard.
Asfaltul și-a pierdut orice urmă de demnitate și încalecă bordura. Chiar și umbra s-a mutat la umbră.
Pisica nu mai e de găsit. Bănuiesc că s-a evaporat undeva în nuc și acolo a rămas, în stand-by. Sper doar că nu până în septembrie.
Dar cel mai îngrijorător mi se pare altceva: mi-au intrat niște greieri în bucătărie. Torpilați de arșiță, stau lipiți de gresie ca niște refugiați climatici.
Dacă până diseară apare și o cămilă la poartă, înseamnă că prognoza a fost prea optimistă.
Ora 11a.m. Chiajna. Canicula de ziua a doua.
Soarele nu te mai bate în cap. Șfichiuie imediat cum te ițești la ușă.
Furnicile au ieșit de sub o piatră si fac miting. Cică solicită pauza de hidratare si program redus.
Melcii și-au depus cerere de azil climatic în Norvegia.
Cicadele (tot ele, da) sunt singurele care mai au energie. Probabil merg pe panouri solare.
Șezlongurile de plastic s-au înmuiat ca plastilina. Unei coțofene pare că i s-au lipit ghearele într-un un spătar. Cu ocazia asta, poate coboară și pisica din nuc.
De dimineață am udat florile. Au mulțumit politicos și au cerut încă o găleată.
Ciorilor le e teamă că, negre fiind, se vor aprinde ca niste Icari, așa că stau pitite, naiba știe pe unde.
Câinele vecinului nu mai are curaj nici să se vaite. S-a camuflat sub un caprifoi și zace acolo.
Pavajul este ca o plită încinsă, numai bună pentru doi mici și optimismul pentru întreg restul zilei.
👣 Am observat că până și umbra mi-a fugit de sub picioare și mi-a strigat: „Descurcă-te singură!”, refugiindu-se sub primul copac.
De la 3 cică vine ploaia. Mda… iar eu am six-packs.
Până atunci, să ne comportăm ca și cum am crede în promisiuni. 
