E greu să vezi până la capăt EMAUS fără să nu te dărâme puțin. Piesa de la Teatrul Excelsior este o dramatizare coordonată de EDDA COZA, după romanul „Emaus” de Alessandro Baricco, tradus în română de Gabriela Lungu. Tot Edda Coza, împreună cu Dan Coza, semnează regia acestei tenebroase povești a unui grup de adolescenți, de o ferventă religiozitate, prinși în malaxorul fără milă al vieții.
EMAUS este deopotrivă despre credință și păcat, despre sfințenie și blasfemie, despre bucuria de a trăi și depresie, despre naștere și moarte sub multiplele ei forme: sinucidere, accident, crimă, toate pe scena iluminată perpetuu de o sferă de lumină ce e, pe rând, și lună plină, și candelabru opulent, stroboscop, felinar stradal sau duh divin.
Patru prieteni de 16 ani, cântăreți la biserică, dar și aspiranți ai unei cariere în rock (Eduard Chimac, Vlad Crudu, Iustin Danalache și Tony Macpela), sunt atrași de aceeași fată din cartier, Andre (Irina Ștefan). Ceea ce părea inocent degenerează rapid în violență, gelozie și declanșează o competiție pentru inima fetei.
Care este prețul plătit pentru iubire? Merită sacrificiul? Câștigurile și pierderile se cuantifică greu, totul devine un joc de ruletă rusească, iar pe trăgaciul pistolului ține degetul chiar ea, viața.
Este remarcabilă modalitatea prin care scenografa Clara Pop a reușit să umple scena, banale bănci fiind transformate în canapele, scări dintr-o piațetă italiană, amvon sau cheiurile râului ce străbate orașul. De asemenea, excelentă e și folosirea adâncimii micului podium de la Excelsior pentru separarea planurilor interior/exterior, trecut/prezent, viață/moarte.
Dramatizarea este completată de o impetuoasă coregrafie semnată de Mariana Gavriciuc, pe muzica originală a lui Adrian Piciorea & RAW Creatives, ceea ce aduce un plus de forță piesei, dându-i valoare. Succesiunea evenimentelor este potențată prin dans, care învelește, ca într-un ring de box capitonat, grozăviile din viața celor cinci adolescenți, nuanțându-le și făcându-le mai puțin crude. E și un mecanism de protecție, la urma-urmei, pentru adolescenții puși la încercare.
”Madona cu pruncul: voi ați observat că maeștrilor le-au trebuit secole de încercări pentru a reuși să-i facă ochii goi, lipsiți de sentimente? Ochi care nu transmit nimic, ci doar vor să primească adorația” spune un personaj – am citat din memorie. Vă las pe voi să descoperiți de ce și, mai ales, cum la Teatrul Excelsior.
*credit foto: Alina Tonigaru
