Anul apariției: 2022 (ediția originală a fost publicată în 1966)- Editura: Art (Young Art)
- Numărul de pagini: 282
- Traducerea din limba engleză: Dan Rădulescu
- Nota de pe Goodreads: 4,22 din 5
Anul apariției: 2022 (ediția originală a fost publicată în 1966)La fel ca în cazul multora dintre lecturile mele recente, și cu această carte, ”Flori pentru Algernon”, am mers oarecum la sigur. Și spun acest lucru pentru că îmi fusese recomandată de persoane în ale căror gusturi mă încred, iar recomandările respective erau susținute din plin de nota promițătoare de pe Goodreads.
Însă „Flori pentru Algernon” nu doar că mi-a depășit cu mult așteptările, ci mi-a creat, cumva, noi standarde, atât de bună mi s-a părut. M-a prins strâns de tot încă de la prima pagină și nu mi-a dat drumul până la final. Sincer, au fost dureroase momentele în care nu aveam timp să citesc din ea pentru că gându-mi revenea obsesiv la subiectul cărții și la povestea lui Charlie, un personaj unic în literatura universală.
Am simțit încă de la primele pagini că am în mâini una dintre capodoperele literaturii universale, iar inteligența de care dă dovadă Daniel Keyes în modul în care alcătuiește povestea, în maniera în care prezintă personajele, precum și în stilul prin care creează evoluția protagonistului, mi se pare, cel puțin pe alocuri, greu de egalat. Toate referirile la opere de artă sau lucrări științifice nu fac decât să demonstreze cu vârf și îndesat cât de valoroasă și muncită este această carte.
Găsesc că e cu adevărat spectaculoasă multipla metamorfoză a personajului principal (cei care au citit deja cartea înțeleg, cu siguranță, la ce mă refer când spun acest lucru), iar modul direct (sau poate invers?) proporțional de evoluție/involuție dintre intelect și comportament/atitudine este construit incredibil de bine. Cumva, la final, înțelegi la perfecție că nu e ușor să îți păstrezi capul pe umeri și picioarele pe pământ atunci când începi să devii cineva, însă astfel nu faci decât să îți elimini din anturaj oamenii cei mai importanți și valoroși.
Sunt convins că o să uit multe dintre cărțile pe care le-am citit și pe care o să le mai citesc, dar sunt absolut convins că „Flori pentru Algernon” nu va fi una dintre acestea. Nu doar datorită unui subiect unic prin originalitate, ci și datorită unui autor care a știut cum să creeze dintr-o idee bună o operă de artă. Talentul literar extraordinar al lui Keyes și delicatețea cu care își prezintă protagonistul m-au cucerit pentru totdeauna, astfel că abia aștept să citesc și „Mințile lui Billy Milligan” care pare să fie o capodoperă cam de același calibru.
Vă recomand călduros această carte care o să vă (re)confirme că bogăția sau inteligența nu valorează nimic atunci când suntem singuri și cei dragi s-au îndepărtat de noi. Iar, la un moment dat, o să înțelegeți și ce înseamnă de fapt titlul cărții (care nu pare să aibă legătură cu ce am scris până aici) și câtă sensibilitate se ascunde printre aceste cuvinte.
Cu ce am rămas:
Alte articole scrise de Victor Bălăcescu găsiți aici.
