În România dizabilitatea este încă un subiect tabu
În România trăiesc peste 800.000 de persoane cu dizabilități, dar, pentru cele mai multe dintre ele, vizibilitatea publică este aproape inexistentă. Într-o societate în care dizabilitatea rămâne adesea un tabu sau o etichetă socială, spectacolul „Nicio pastilă magică”, găzduit de Teatrul Național Ion Luca Caragiale București, sparge ziduri invizibile – în mod asumat, lucid și profund uman.
Montarea semnată de Laurențiu Rusescu, la Sala Media a TNB, aduce pe scenă prima punere în scenă internațională a piesei No Magic Pill scrise de dramaturgul irlandez Christian O’Reilly, și face parte din „Prețul vieții”, primul proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilități motorii, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Mai mult decât un eveniment teatral, este un pas major spre normalizarea prezenței actorilor cu dizabilități în spațiul cultural românesc.
O poveste inspirată din viața reală
Piesa este inspirată de biografia lui Martin Naughton, figură emblematică a activismului pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din Irlanda – un om care a luptat o viață pentru independență, demnitate și incluziune socială. Textul lui O’Reilly, scris fără emfază, fără autocompătimire, este în același timp emoționant și tonic, un omagiu adus iubirii, prieteniei și căutării neîncetate a libertății.
Deși autorul nu are el însuși o dizabilitate, piesa poartă amprenta unei apropieri autentice. Prezent la premiera piesei, Christian O’Reilly a mărturisit că a fost nevoie de douăzeci de ani pentru a o scrie, iar aprobarea explicită a lui Naughton a fost esențială pentru a-i da glas.
Vizibil emoționat de o sală plină, scriitorul a declarat: ”Este tot ce am visat pentru acest text: să treacă de granițele țării pentru care a fost scris și să devină o portavoce în lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilități de pretutindeni. Sunt impresionat de ce am văzut în seara asta, deși nu înțeleg deloc română am simțit fiecare replică și am trăit fiecare emoție alături de acești actori și oameni incredibil de talentați. Sunt recunoscător.”
Actori care nu interpretează, ci trăiesc
Distribuția este formată majoritar din actori cu dizabilități motorii, care nu sunt distribuiți pentru „a ilustra” o temă, ci pentru că au ceva de spus și știu cum s-o facă. Povestea lor este chiar pe scenă, rostită cu sarcasm, emoție, curaj și luciditate.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale spectacolului este acela în care dificultățile de vorbire ale unui personaj devin parte din mizanscenă: nu doar că nu sunt ascunse, ci obligă publicul să se oprească, să asculte, să depună efortul de a înțelege cu adevărat. Într-un peisaj teatral în care, de regulă, dizabilitatea este jucată de actori fără dizabilități, alegerea de a lucra cu persoane care trăiesc realmente acele experiențe este un act de normalitate radicală.
Simplitate regizorală, complexitate umană
Scenografia (semnată de Andreea Koch) este funcțională, clară și empatică. Rampe largi integrează firesc mișcarea scaunelor rulante, iar elementele vizuale – puține, dar bine alese – creează un spațiu de memorie și reflecție. Laurențiu Rusescu regizează fără ostentație și fără patetism. Lasă actorii să-și ducă povestea fără să o încarce regizoral. Mai mult decât să spună, îi lasă să fie.
Teatrul ca act de justiție simbolică
Nicio pastilă magică nu oferă soluții. Nu promite salvări. Din contră, demontează ideea că există o formulă ușoară pentru suferință, marginalizare sau depășirea obstacolelor. Este un spectacol care cere publicului să-și ajusteze așteptările: nu ești acolo ca să „înveți o lecție” sau „să fii impresionat”, ci să vezi oameni reali, cu realități adesea ignorate.
Piesa lui Christian O’Reilly nu își vindecă protagoniștii și nu îi consolează. Dimpotrivă, ridică o cortina pentru a privi realitatea: nu există soluții miraculoase, ci doar oameni care trăiesc, iubesc, speră și cer să fie auziți. Aici nu suntem spectatori pasivi, ci martori obligați să privim drept în față realitatea.
Într-o Românie în care incluziunea rămâne mai mult teorie decât practică, acest spectacol este nu doar un act artistic, ci și unul de justiție simbolică.
🎭 Nicio pastilă magică / No Magic Pill
- Text: Christian O’Reilly
- Regie și traducere: Laurențiu Rusescu
- Scenografie: Andreea Koch
- Muzica: Călin Țopa
- Distribuție:
Mihaela Velicu, Florin Aioane, Alexandru Tache, Ariana Mihaela Dumitru, Paul Lucian Teodorescu, Arian Cristian Notrețu, Alexandru Calițoiu
Cu participări speciale: Emil Hoștină și Bianca Babașa - Proiect: „Prețul vieții” – co‑finanțat de AFCN
