Academia Suedeză a anunțat joi, 9 octombrie 2025, la Stockholm, că Premiul Nobel pentru Literatură 2025 îi revine scriitorului maghiar László Krasznahorkai, „pentru opera sa convingătoare și vizionară, care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.
De la Gyula la Stockholm: drumul unui vizionar al melancoliei
Născut în 1954, la Gyula, în Ungaria, Krasznahorkai este cunoscut pentru stilul său hipnotic, fraze lungi și viziuni întunecate asupra lumii. Romanele sale explorează destrămarea morală și absurdul existenței, într-un limbaj dens și poetic.
Cea mai cunoscută carte a sa, „Satantango”, publicată în 1985. Alte romane notabile sunt „Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim”, „Melancolia rezistenței”, „Guerra și îngerul”. Dintre acestea, în România, romanele „Satantango” și „Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim” semnate de László Krasznahorkai au apărut la Editura Trei, în colecția Anansi, aducând astfel în limba română vocea unuia dintre cei mai importanți prozatori europeni contemporani. tirajele sunt epuizate, însă sunt disponibile cu precomandă.
Mihnea Măruță spunea despre volumul „Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim”, al lui László Krasznahorkai:
”E un roman foarte puternic și, spre final, necruțător cu maghiarii și maghiarimea, cu fraze lungi și înrămurite, în stil Garcia Márquez, despre un nobil care, plecat din Ungaria în adolescență, rămas falit după ce și-a jucat averea la cazinourile din America de Sud, revine în orășelul natal după 50 de ani, cu un singur gând, să o regăsească pe fata de care fusese îndrăgostit odinioară.
Iar ceea ce a înțeles Krasznahorkai, și sentimentul în care ne regăsim și noi, românii, e nostalgia oamenilor după niște vremuri pe care nu le-au trăit, pe care nu le știu decât din poveștile bătrânilor, adică iluzia, construită pe nefericire și ratare, a unei epoci „de aur” care se poate repeta. (Sună recent? Vă sună cunoscut?)” (Mihnea Măruță)
László Krasznahorkai – între Kafka și García Márquez
De multe ori, critica l-a descris pe László Krasznahorkai ca pe un autor aflat „între Kafka și García Márquez” — o formulă care surprinde perfect amestecul său de viziune metafizică, grotesc și realism magic est-european. Ca și Kafka, Krasznahorkai construiește lumi dominate de angoasă, birocrație absurdă și sentimentul zădărniciei. Însă, asemenea lui García Márquez, el reușește să dea acestor spații un aer hipnotic, aproape mitologic, în care realul se topește în viziune și vis.
Romanele sale, pline de fraze ample, curgătoare, par mai degrabă incantații decât narațiuni; iar în centrul lor se află mereu o comunitate suspendată între revelație și ruină — semn că autorul scrie, cum spunea cineva, „despre sfârșitul lumii, dar cu o frumusețe care te face să vrei să rămâi acolo.”
„Satantango” – cartea și filmul care au definit o întreagă estetică
Romanul Satantango (scris în 1985) este una dintre operele centrale ale autorului și o introspecție rece, detaliată și obsesivă a unei comunități care se destramă sub presiunea disperării. Despre Satantango se spune că a devenit un reper al literaturii central-europene contemporane și a fost ecranizată de regizorul Béla Tarr într-un film, considerat capodoperă a cinemaului de autor.
Filmul, lansat în 1994 de Bela Tarr, este celebru nu doar pentru adaptarea fidelă și atmosfera sa apăsătoare, ci și pentru durata lui — aproximativ 7 ore — și pentru ritmul lent, planurile lungi și tăcerile prelungite care devin personaje în sine. E una dintre cele mai lungi producții de lungmetraj abordabile în circuit festivalier.
Ecranizarea nu este doar un alt film adaptat, ci o interpretare vizuală care extinde temele romanului: izolarea, inutilitatea comunicării, degradarea treptată. Imaginea cinematografică devine un spațiu în care personajele par suspendate între speranță și dezolare.
László Krasznahorkai este al doilea autor maghiar care primește Nobelul pentru Literatură, după Imre Kertész , în anul 2002.
Academia Suedeză a subliniat în motivația sa că scriitorul „construiește o viziune totală asupra lumii moderne, în care disperarea și umorul se împletesc într-o elegie pentru umanitate”.
Ceremonia oficială de decernare va avea loc, ca în fiecare an, pe 10 decembrie, la Stockholm, ziua în care se comemorează moartea lui Alfred Nobel.
Cărtărescu și visul unui Nobel românesc
Numele lui Mircea Cărtărescu a fost din nou printre favoritele la Premiul Nobel, clasat al doilea cu cele mai mari șanse pe platforma Polymarket și intens menționat pe forumurile internaționale de literatură, unde cititorii și criticii deopotrivă îi recunosc vocea unică și forța imaginației.
Deși premiul din acest an merge în Ungaria, Cărtărescu rămâne unul dintre marii autori europeni ai momentului, cu o operă în plină dezvoltare și cu toate șansele de a fi recunoscut, în anii următori, și de Academia Suedeză.
Mai în glumă, mai în serios, poate că ar fi timpul pentru un mic lobby pe lângă elita cinemaului românesc – Radu Jude, Tudor Giurgiu, Cristi Mungiu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu: ce ecranizare ar iesi din Orbitor sau din Theodoros!
*foto coperta: pagina Facebook Nobel Prize
