Curiozitatea poate să-ți ofere printre cele mai frumoase experiențe în viață. Pe drumul de întoarcere de la la Târgu Mureș ne-am oprit la Micloșoara, la Castelul Kálnoky, în Covasna. De ceva vreme, proprietarul locului, contele Tibor Kálnoky, organizează sâmbăta serate muzicale. Așa că, de ce nu?
De aici vin surprizele
Castelul Kálnoky este restaurat din 2014 cu fonduri norvegiene și finlandeze. Este o fostă locuință de vânătoare, acum muzeu. Curtea e largă, verde, spațiu generos de concerte și evenimente. Muzeul spune istoria familiei de câteva secole. Și dezvăluie legăturile sale cu monarhiile Europei. Regele Charles a vizitat locurile, iar contele a colaborat la refacerea arhitecturală de la Valea Zălanului.
Sâmbăta asta concertul a fost o adaptare pentru pian și violoncel a muzicii din filmul Amélie (Le Fabuleux Destin d’Amélie Poulain), coloană sonoră compusă de Yann Tiersen. O întreprindere îndrăzneață și extraordinar de reușită cu ajutorul a doi muzicieni foarte buni. Pianistul Szőcs Botond, concertist pe toată planeta, șef al orchestrei Teatrului Áron Tamási a trecut prin toate nuanțele de la sensibilitate la forță. O surpriză a fost și pianul însuși: un Streicher original, același model pe care îl folosea și Johannes Brahms, proaspăt restaurat.
Szőcs Botond a fost acompaniat de foarte tânărul violoncelist Ferencz Tihamér, câștigător a sumedenie de concursuri internaționale la mai puțin de 25 de ani. Au fost răsplătiți cu aplauze îndelungi de zecile de oameni aflați la concert. E o plăcere să vezi public venit de la zeci sau sute de kilometri doar pentru aceste spectacole. E modul corect de a crește o comunitate prin cultură.
Unde ajungeți?
Castelul Kálnoky se află la aproximativ 40 de kilometri de Brașov, are și spații de cazare, camere rustice și un Muzeu al Vieții Transilvănene, cu obiecte recuperate din secolul trecut. Crama este transformată în restaurant, iar norocul nostru a fost că, pentru seara cu pricina, a gătit Lorand Doci, cheful de la GADO – Gourmet Bistro din Sfântul Gheorghe. Exemplar. Merită de vizitat la fața locului.
Bonus, s-a potrivit să rămânem singurii cazați în castel, restul lumii mergând către casele de oaspeți din administrarea domeniului Kálnoky. Contele mi-a zâmbit spunând că ne aparține toată casa și că un strămoș de-ai lui, rezident în altă aripă, nu ne va deranja. Ei bine, chiar și cu râsete, chestia asta îți rămâne în cap. Nu e cazul. Nu bântuie nimic pe acolo, am dormit neîntorși. Iar în cameră a fost fix ca acum 100 de ani. Cald, bine, fără televizor, cu cărți, internet – doar dacă insiști și priveliște către munți. Iar de trezit, evident, te trezești în plină iarnă pentru că, la Covasna, ger este și în mai, darămite în aprilie.
Am plecat cu mare bucurie ca am mai descoperit o bucățică de Românie. Cu siguranță că ne vom reîntoarce, după o seară încântătoare și o noapte tihnită între zidurile vechi de aproape 300 de ani. Țara asta este plină de minuni, ne trebuie curaj si putere să le reparăm. Și curiozitate.
Întâlnirile de la castel, pot fi găsite aici.
*credit foto: Alina Tonigaru
