Criza magistraților este departe de a se termina. Chiar dacă toate propunerile lui Bolojan vor trece și vor fi promulgate, deși pare puțin probabil, resentimentele și presiunea vor persista. Magistrații vor deconta atitudinea sfidătoare a unor șefi, iar societatea va înțelege doar că sistemul este unul privilegiat, care încurajează corupția.
Posibilitatea de a reconstrui această relație publică va dura ani buni și se va baza exclusiv pe succesul unor dosare penale, singurele care sunt văzute la nivel macro în societate. Or, aici, rezultate nu mai avem.
Câteva observații se impun despre acest moment, așa cum le-am văzut în aceste zile:
Magistrații consideră că sunt țapi ispășitori ai unor probleme politice și a neputinței guvernului. Ei cred că legile lor se schimbă prea des, nu le dau predictibilitate și schimbă regulile în timpul jocului.
Ca să înțelegeți punctele lor de vedere trebuie să vedeți acest interviu cu judecătoarea Ramona Grațiela Milu, membru al CSM.
Două treimi dintre magistrații aflați în funcție au în acest moment a doua schimbare a termenului de ieșire la pensie. Într-o breaslă aglomerată de sute de dosare, în principal din cauza repartizărilor incorecte, asta duce la frustrare.
Magistrații nu vor să renunțe nici la un cuantum mai mare al pensiei, dar nici la vârsta limitată de pensionare. Vocile care susțin altceva sunt în minoritate. Și acest lucru este demonstrat de voturile din adunările generale de la instațe și parchete, în cazul protestelor. Mai mulți sunt magistrații care vor să facă proteste.
Atitudinea este încurajată chiar de către Consiliul Superior al Magistraturii, care, neoficial, îi la întrebări pe cei care nu sunt în protest. De altfel, CSM este dominat de o grupare puternică, din care se distinge Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Lipsa asta de democrație are cauză în modul în care funcționează legea în privința instituției. Tehnic, magistrații se gestionează singuri. Noi, odată cu intrarea în UE, am dorit ca politicienii corupți să nu se mai atingă de justiție. Așa că toate mecanismele de control, de ierarhie, de delegări, de pedepse, sunt doar în interiorul CSM fără posibilitate de intevenție din afară. Ei centrează, ei dau cu capul. În mod natural, în astfel de sisteme, va exista mereu cineva care deține puterea.
Mecanismul este teribil de eficient de vreme ce, fără supervizare, CSM și liniile sale de forță controlează întreaga carieră a magistratului. El te urcă, el te coboară. Una dintre instituțiile folosite este delegarea șefilor e funcție, adică un interimat nesfârșit. Asta îi face pe șefii de instanțe măcar atenți, dacă nu obedienți la ce vrea CSM.
Ei bine, acesta este mecanismul care trebuie refăcut. Spre mirarea mea, politicienii nu au intrat în această zonă și nu există cauze clare. Ei s-au dus și le-au propus magistraților să fie de acord cu pierderea unor drepturi și se așteptau să o și facă pe bază de onoare. Ei bine, asta nu se poate. Mai mult, în nergocieri, domnul Bolojan nu a fost dispus la compromis. A oferit și a cerut. Dar fără rezultat.
Până când mecanismul acesta nu va fi desfăcut, adică să existe măcar posibilitatea de a ridica întrebări din partea altor instituții, atunci lucrurile vor funcționa la fel.
Nu-mi este clar ce se va întâmpla cu tăierea pensiilor. Există resurse politice ca un judecător CCR să treacă de partea reformiștilor. Condiția este însă ca președintele și coaliția să se alinieze. Chiar și AUR, care are o tăcere suspectă pe temă. Când ai o linie politică clară și sprijinul populației, nucleul dur se va desface.
Dar aceasta este doar o parte a poveștii. Pentru că este o tăiere ritualică, sângele, pensia vărsată va fi primită. Pe termen lung, însă, societatea nu va mai avea încredere în justiție.
Răul este făcut de ambele părți.
Magistrații se alătură astfel, profesorilor ”leneși”, doctorilor ”șpăgari”, bugetarilor ”care nu fac nimic” și ”politicienilor corupți.” Arătăm atât de bine că, dacă vine nu Georgescu, ci însuși Putin să ne conducă, vor fi destui să zică da.
Pentru că asta se întâmplă când nu vrei soluții, ci musai să ai dreptate.
Nu dreptate, ci să ai dreptate.
*sursă foto copertă: shutterstock.com
5 răspunsuri
Sunt de acord cu dvs. aproape în integralitate, cu excepția câtorva detalii particulare, pe care le voi detalia mai jos.
Cred că generalizați când spuneți că magistrații nu vor să renunțe la cuantumul ridicat al pensiei din prezent și la vârsta de pensionare.
Pentru mulți dintre magistrați, printre care mă și regăsesc, o pensie mai mare sau egală cu salariul este o aberație revoltătoare. De asemenea, a ieși la pensie la 48 de ani nu este firesc. Mulți dintre noi nu au fost de acord cu protestul în varianta suspendării activității și am judecat în continuare dosarele.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere cum a apărut tot conflictul dintre magistrați și, practic, societate.
Unul dintre candidații la alegerile prezidențiale a folosit retorica
privilegiilor magistraților ca temă de campanie.
Ulterior, premierul pur și simplu a orchestrat o campanie împotriva magistraților, răspândind informații eronate, chiar după ce i s-a atras atenția că dezinformează.
A lansat apoi un proiect prin care a propus schimbarea condițiilor de pensionare fără a se consulta deloc cu reprezentanții sistemului judiciar: a stabilit că pensia să fie de cel mult 70% din net, fără a accepta discuții reale cu privire la împrejurarea dacă acel cuantum este sau nu unul adecvat. Stabilirea unui cuantum de 50, 60, 70 ori 80% nu ar trebui făcută fără a avea în vedere, în prealabil, poziția sistemului judiciar per ansamblu, consultare care nu a avut loc. Pe ce criterii, dacă nu ochiometric, s-a stabilit 70% și nu 60% ori 80%, nu știm.
În acest context, fără o consultare prealabilă a sistemului judiciar, prin răspândirea unor informații false și prin orchestrarea unei campanii mediatice împotriva magistraților, s-a ajuns la transformarea acestei categorii profesionale în principalul inamic al poporului. Iar aceasta este imputabilă în primul rând coaliției de la guvernare, care a condus o campanie de discreditare a întregii magistraturi. Modificările legislative puteau fi făcute și fără dezinformare, fără atacuri nedrepte la adresa tuturor magistraților, ci prin venirea, în contrapondere, cu propuneri pentru eficientizarea activității judiciare.
Pe de altă parte, răspunsul sistemului de justiție a fost cel mai nefericit posibil. Forma de protest adoptată (amânarea anumitor cauze neurgente), chiar și în condițiile în care mulți dintre magistrați au continuat să muncească în regim normal, nu poate fi justificată, deoarece nu are acoperire legală. Aceasta afectează cel mai mult încrederea cetățenilor în buna-credință a magistraților.
Din acest motiv, consider absolut iresponsabilă atitudinea CSM din această perioadă. În rândul magistraților s-a resimțit o presiune din partea CSM și a conducerii instanțelor superioare, astfel încât era greu să nu se ajungă la situația în care, în cadrul marii majorități a instanțelor, să se voteze în adunările generale pentru forma de protest adoptată.
Fără a încerca să disculp această opțiune, magistrații s-au găsit în situația de a fi confruntați atât cu o campanie mediatică de demonizare profund nedreaptă pentru cei mai mulți dintre ei, cât și cu presiunea din eșaloanele superioare.
Pe de altă parte, sistemul de justiție nu are mecanisme interne prin care să se însănătoșească. Dacă sunt capturate CSM-ul și Inspecția Judiciară, in cazul in care nu te aliniezi – ca să nu mai vorbim dacă iei atitudine – te transformi într-o țintă.
Vina pentru situația existentă nu este doar a magistraților, ci în mult mai mare măsură a clasei politice. Inclusiv presa poartă o responsabilitate, chiar și cea neaservită, pentru că nu s-a preocupat să prezinte informații reale în spațiul public despre condițiile de muncă ale multor magistrați – nu e greu chiar pentru toți, aceasta fiind o altă inechitate. Tocmai pe dvs. v-am auzit, dl. Striblea, spunând zilele trecute că, potrivit noului proiect trimis spre avizare premierului, pensiile magistraților vor fi de peste 3000 de euro. Or, această informație este pur și simplu falsă. O demonstrație simplă: pentru un magistrat aflat la vârful ierarhiei sistemului judiciar, salariul este în jur de 20.000 lei, 70% din net reprezintă 14.000 lei (plafon maxim), din care se scad impozitul și CASS-ul, astfel încât pensia netă va fi probabil de aproximativ 12.000 lei. Nu comentez dacă e mult sau puțin, ci doar că informația prezentată de dvs. este eronată, mai ales că mulți dintre magistrați nu ajung să se pensioneze având grad de curte de apel (asta neavând legătură cu profesionalismul lor ori cu volumul de muncă, ci cu numărul de locuri disponibile, localitatea unde trăiesc etc.).
Ați mai prezentat o informație care ar putea fi apreciată ca discutabilă, în sensul că magistrații își acordă singuri venituri și că acestea sunt oricum mari. Vă dau exemplul personal: până în 2023, inclusiv, venitul meu de judecător la judecătorie a fost de 10.000 lei, fără a suferi nicio modificare din 2018. Poate părea mult sau puțin, depinde cu cine compari. Probabil aveam salariul mai mic decât al unui avocat (poate firesc, fiind profesie liberală, însă de foarte multe ori ca judecător constați ca ai venitul mult mai mic decât al unui avocat foarte slab), dar existau juriști prin primării care nu se exprimau corect, făceau cereri informe și aveau salariul apropiat de al unui judecător. Sunt multe alte domenii unde la stat se câștigă salarii mai mari decât ale judecătorilor.
Se ignora și faptul că cei mai mulți judecători sunt de la judecătorii. Și aceștia au familii, copii, însă, spre deosebire de majoritatea celorlalte categorii profesionale, nu pot realiza venituri din alte surse.
În aceste condiții, a clama că magistrații au venituri foarte mari, dând drept exemplu salariile celor de la vârful sistemului judiciar, nu face decât să mai adauge o cărămidă la construcția dezinformării orchestrate împotriva sistemului judiciar.
Ni se impută că nu luăm atitudine pentru ce se întâmplă în anumite dosare. Or, nu avem dreptul să luăm atitudine, având în vedere obligația de rezervă. Și pe noi ne pot revolta anumite soluții pronunțate, dar acele soluții particulare nu sunt relevante pentru modul în care magistrații își exercită, per ansamblu și cu bună-credință, profesia.
Atât timp cât clasa politică nu adoptă o atitudine responsabilă față de justiție, nu creează mecanismele pentru însănătoșire internă, sistemul poate fi capturat la vârf, iar percepția publică va fi influențată doar de ce se întâmplă în câteva dosare și de atitudinea celor de la vârful CSM și ICCJ, fără a mai avea relevanță că justiția penală este doar o porțiune mică din ansamblul dosarelor instrumentate de magistrații români și că marea majoritate dintre aceștia sunt de bună-credință și profesioniști.
Bună ziua! Ce înțelegeți prin sintagma „repartizari incorecte” din expresia „într-o breasla aglomerata de dosare”? Mulțumesc!
Criza din sistemul judiciar nu mai poate fi tratată ca o dispută punctuală legată de pensii sau schimbări legislative. Suntem în fața unui blocaj structural, care expune un adevăr incomod: justiția românească funcționează în cerc închis, fără responsabilitate externă și fără un mecanism real de corectare.
Magistrații invocă instabilitatea legislativă și presiunea dosarelor. Sunt argumente reale. Dar ele nu justifică refuzul constant al oricărei reforme care atinge privilegiile sistemului. Voturile masive pentru proteste, poziționările CSM și rezistența față de orice limitare a pensiilor speciale arată clar o cultură instituțională care respinge schimbarea din principiu.
Problema centrală nu ține de vârsta de pensionare sau de cuantumul pensiei, ci de modul în care funcționează CSM. O instituție creată pentru protecția independenței s-a transformat într-un centru de putere autonom, netransparent și imposibil de contrabalansat. Delegările perpetue, controlul asupra carierelor și lipsa supervizării externe au consolidat o structură în care responsabilitatea e diluată, iar autoritatea nu poate fi contestată.
Politicienii au evitat să atingă această zonă. Au negociat la suprafață, fără să pună în discuție mecanismul care întreține blocajul. În absența unei reforme reale a CSM și a modului în care se exercită puterea în interiorul sistemului, conflictul actual se va repeta. Totul va reveni la același punct.
Pe termen scurt, este posibil ca unele măsuri să fie adoptate. Pe termen lung, însă, încrederea publicului nu se va reface prin tăieri simbolice sau prin gesturi politice. Încrederea va reveni doar dacă justiția va arăta că poate funcționa transparent și previzibil, nu doar pentru ea însăși, ci și pentru societatea pe care o servește.
Astăzi, nu suntem acolo. Și până când mecanismele de control intern nu vor fi reformate, justiția va continua să fie percepută ca un sistem privilegiat, defensiv și rupt de realitate. Este o problemă gravă, care nu se va rezolva nici prin discursuri, nici prin promisiuni, ci doar prin asumarea unei schimbări de structură — una care întârzie de prea mulți ani.
I’ve just said what I had to say and I maintain it
Yes, fair and reasonable explanations.