Spectacolul The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth reprezintă o întâlnire artistică între compania de teatru catalană La Perla 29 și trio-ul britanic de dark cabaret The Tiger Lillies. Ambele trupe refuză teatrul comercial, grandios și preferă un stil minimalist, brut, care pune accent pe conexiunea directă cu spectatorii. Această colaborare a rezultat într-o reinterpretare radicală a tragediei lui Shakespeare.
La intrarea în sală publicul este întâmpinat de o scenă plină de instrumente muzicale aflate în penumbră, ca în deschiderea unui concert jazz, cu muzică ambientă pe fundal. Imediat după stingerea luminilor, la intrarea trupei The Tiger Lillies (formată din Martyn Jacques, Budi Butenop, Adrian Stout), de la prima notă, se instaurează o stare specială de care nu te poți detașa pentru mult timp.
The Tiger Lillies sunt un trio muzical britanic avangardist, format în 1989 de cântărețul și compozitorul Martyn Jacques. Sunt descriși drept ,,pionierii cabaretului punk brechtian”. În acestă reinterpretare a piesei Macbeth în regia lui Oriol Broggi trupa reprezintă cele trei vrăjitoare profete care îi cântă lui Macbeth destinul. Stilul de operă strident și grotesc, ce amintește de vodevilul de modă veche, purtat de falsetul inconfundabil al solistului, creează o lume întunecată.
Odată ce ai pătruns în ea nu mai vrei să o părăsești. Melodiile alternează între balade melancolice și ritmuri de punk-cabaret de tip „death oompah”. Prezența scenică a trupei și muzica live au un farmec aparte pe care îl mai poți recunoaște din puburile Londrei. Costumele lor sunt în stilul tipic al trupei The Tiger Lillies, favorizând ținute exagerate care combină o estetică funebră cu o eleganță victoriană și carnavalescă. Pe față sunt vopsiți cu alb și poartă machiaj negru în jurul ochilor și al buzelor, toți trei având un aspect de bufoni cadaverici.
Cele șaptesprezece cântece originale dezvăluie aspecte care de regulă rămân ascunse în textul shakespearian. Mândria și ambiția îl conduc pe Macbeth către crimele lui. Versurile macabre și repetitive pătrund în emoțiile și remușcările lui Macbeth după uciderea regelui și îi adâncesc vinovăția și păcatele. Instrumentele precum acordeonul, pianul, ukulelele, contrabasul, fierăstrăul muzical, toblele și percuția acționează ca o mască a comediei ce contribuie la schimbarea de ritm a tragediei.
Muzica sugerează că tiranii și crimele lor sunt de-a dreptul ridicole și grotești, iar măreția regelui Macbeth este redusă la statutul unui bufon orbit de lăcomie. Veselia instrumentelor arată indiferența vrăjitoarelor față de prăbușirea morală a lui Macbeth. Ele nu părăsesc spațiul și veghează asupra crimelor sângeroase și a remușcărilor care macină cuplul regal drept consecință. The Tiger Lillies oferă, totodată, o perspectivă critică asupra politicii moderne prin ironie și umor negru, temele lui Shakespeare nefiind departe de tirania lumii de azi.
Textul este adus la viață pe scenă de către trei actori ai companiei catalane La Perla 29: Jenny Beacraft, Sam Gillett, Stefán Halldórsson. Aceștia te ghidează în povestea cruntă a lui Macbeth cel învins de excesul ambiției, în stilul unei povești pentru copii, cu acțiuni clare și teatrale.
Cei trei actori interpretează multiple personaje alternate subtil prin schimbarea unor elemente de garderobă (cum ar fi fustele lungi în carouri sau hainele luxoase de blană), care contribuie la asumarea convenției teatrale. Transformările de rol oscilează între funcția de povestitor, performer și personaj dramatic și sunt permanent expuse spectatorului. Însă există un moment în care ambii actori masculini revendică simultan rolul lui Macbeth. Se produce o ruptură comică a convenției, pentru că amândoi vor să îl joace pe Macbeth, un rol dorit ca o funcție a ambiției și a puterii.
Spectacolul funcționează în două spații distincte care coexistă pe aceeași scenă și care se întrepătrund permanent, dictând întreaga structură a spectacolului. În partea din față a scenei se desfășoară faptele personajelor din piesă interpretate de către cei trei actori. În fundal, pe un plan ușor ridicat se află instalația de concert a trupei The Tiger Lillies. Aceștia folosesc muzica drept forță de control, ghidând acțiunile actorilor, la fel cum funcționează și vrăjitoarele în piesă. Lumina redă stările contrastante și sub acest aspect. Delirul și paranoia sunt reprezentate prin lumini tăioase și jocuri de umbre, de obicei în momentele în care se comit crime. Pentru trupă sunt folosite culori mai stridente, aceștia fiind luminați ca la un concert.
În spatele platformei muzicienilor, sunt folosite proiecții video (realizate de Francesc Isern) care funcționează ca o extensie a convenției scenice responsabilă pentru stabilirea spațiului întâmplărilor. Imaginile apar schematic și sugerează mai degrabă spațiul atmosferic, decât cel concret din piesă. La acestea contribuie și inserții auditive, cum ar fi caii care se aud galopând. Proiecțiile sunt și un instrument de dublare a perspectivei.
Spre exemplu camera live surpinde prim-planuri ale interpreților care îi joacă pe Macbeth și Lady Macbeth. Această cameră extinde spațiul scenic surprinzând filmări live din culise. Spectacolul nu ascunde mecanismul producției scenice, iar convenția este permanent expusă. Publicul este implicat constant, fie să ofere aplauze, fie să îl condamne pe Macbeth în iad pentru faptele lui. Voluntarii companiei apar în scenă împreună cu actorii care merg să lupte, E o experientă pe care ești invitat să o traiesti alături de întreaga echipă.
Spectacolul a reușit să creeze o conexiune reală în sală. Publicul a reacționat instantaneu, aplaudând cu entuziasm după fiecare moment muzical. Energia și prezența magnetică s-au simțit în întreaga sala. Este de apreciat modul în care această colaborare a reușit nu doar să reinterpreteze un text clasic, ci să facă o întreagă sală de teatru să simtă împreună muzica, să rămână conectată și să vibreze în același ritm cabareto-punko-brechtian.
* Betina Moigrădean este studentă anul II Teatrologie, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
**foto copertă: © Cosmin Stoian pentru Festivalul Internațional de Teatru Shakespeare de la Craiova
*** Textul a apărut în Shakespeare’s Chronicles – revista Festivalului Internațional de Teatru Shakespeare, coordonată de criticul de teatru Alina Epîngeac, în care peste treizeci de studenți din patru universitǎți din Bucureşti, Cluj şi Craiova şi tineri critici de teatru distribuie în rolul principal propria gândire criticǎ şi oferă impresii fresh de la fața locului, sub formă de cronică de teatru, interviu, portrete. Prin colaborarea cu Festivalul Shakespeare, Vorbitorincii dedică spațiu vocilor tinere din critica și jurnalismul cultural, prin publicarea pe site a unor articole din revista Shakespeare’s Chronicles.
****Acum un an, Martyn Jacques, solistul trupei The Tiger Lillies a acordat un interviu pentru site-ul Vorbitorincii despre muzica ce poate influența politica și despre ce înseamnă să nu-ți fie frică să spui lucrurilor pe nume în acest context, chiar și atunci când o faci cântând la acordeon. Puteți citi interviul aici.
