De la asistență la dependență: lumea construită de algoritmi
Inteligența artificială își croiește, treptat-treptat, drumul – invaziv, am putea considera – în diferite aspecte ale vieților noastre.
Fără îndoială, AI este o bucată de tehnologie revoluționară. Ceea ce cândva ar fi părut un subiect de roman cyberpunk sau un film SF cu Harrison Ford în rol principal există astăzi în dispozitivele fiecărui om cu acces la internet. Peste 250 de milioane de oameni utilizează AI zilnic, iar algoritmul platformelor precum ChatGPT, Claude, Gemini ș.a. evoluează la cote alarmante.
Desigur, odată cu evoluția amintită anterior apar marile probleme cu care ne confruntăm și mai marile probleme cu care ne vom confrunta.
AI și criza locurilor de muncă
AI are un foarte mare impact asupra locurilor de muncă. Tot mai mulți oameni se interesează dacă, în viitorul apropiat sau îndepărtat, rolul lor la locul de muncă va fi înlocuit de AI. Într-o perioadă în care, cel puțin în România, este foarte greu să găsești sau să îți păstrezi un așa loc, teama este cel mai comun sentiment trăit.
În timp ce mega-companiile din lume investesc miliarde de dolari în AI, mulți oameni sunt concediați indiferent de vechimea lor pe piața muncii sau de rolul pe care îl dețineau. Deși retorica concedierii se axează pe înlocuirea erorii umane și pe scăderea costurilor, AI ajunge să consume din ce în ce mai multe resurse și, de asemenea, să mai facă erori care, deloc surprinzător, aduc pagube mai mari decât ar fi adus o persoană.
Retorica pro-AI în jurul locurilor de muncă are la bază (într-o manieră chiar umoristică) un soi de discurs anti-eroare umană. Raportându-ne la o situație familiară, știm bine că piața muncii din România nu este recunoscută pentru „bunătatea patronilor”, care de multe ori implică solicitarea muncii neplătite peste program sau impunerea unor tipuri de „reguli” care se află în contradicție cu Codul Muncii. Rezultatul discursului amintit este dezumanizarea (nu a lui Osamu Dazai) unui colectiv care are nevoie de interacțiune umană și organică.
ChatGPT pe post de terapeut, prieten, partener de viață!?
Sigur aveți cunoștințe care discută (prea) des cu ChatGPT. Am folosit cuvântul „discută” pentru că deja am trecut peste partea de „solicitare a informațiilor” din partea unui AI. E o diferență mare între „Spune-mi trei cărți de specialitate care abordează tema depresiei.” și „Hei, Chat, astăzi mă simt cam indispus/ă, dă-mi câteva sugestii să mă simt mai bine.”
AI și-a pierdut rolul de asistență; ChatGPT, fiind cel mai bun exemplu, ar trebui să fie maximum un asistent cu rol limitat în munca/viața ta. Nu prieten și, mai ales, nu terapeut. Partea cu „partener de viață” e dusă la extrem fix cu scopul de a arăta că, deși pare inimaginabil, e o situație tristă devenită maladie. Da, există oameni care iubesc AI la un nivel mai profund și nu, nu e deloc sănătos.
E primejdios să consideri că un șir lung de algoritmi poate să formeze o legătură „umană” cu o persoană. E și mai primejdios să consideri că se pricepe mai bine la rezolvarea unei probleme de specialitate decât o persoană instruită în direcția respectivă.
De ce cuvântul „regresare”?
Pare o alegere dură, dar motivul este întemeiat.
Prin încercarea de a ne „ușura” viața, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de ceea ce ne face să fim oameni, niște însușiri printre care se află și erorile cu rol didactic. Încercarea de a împinge AI în fiecare aspect din rutina noastră zilnică, fără a ne mai utiliza propria gândire, duce la o regresare alarmantă.
Din nefericire, pare că ne îndreptăm într-o direcție tot mai lipsită de „oameni”, dominată de „Hei, Chat, cum ți-ai băut cafeaua în dimineața asta — mai amară sau mai dulce? 🙂”
*Marius-Sorin Enache are 23 de ani și este scriitor, a absolvit Facultatea de Litere, secția Română-Engleză.
A lucrat pe post de ziarist, editor și copywriter. A publicat proză și poezie pe diverse platforme literare (Omiedesemne, Laconic, Ficțiunea, Literomania, Revista Golan, Matca Literară, etc.), precum și articole jurnalistice și de opinie (Republica). A câștigat Premiul Săptămâna Online la categoria proză, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VII-a, 2024 și a fost Finalist la categoria poezie, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VIII-a, 2025.
**foto copertă: www.shutterstock.com
