de Olivia Popa
Democrația nu dispare într-o zi și nici printr-o ruptură spectaculoasă. Dar poate începe să se stingă atunci când adversarul politic nu mai este considerat legitim, iar înfrângerea lui nu mai este suficientă. Ideea apare în volumul How Democracies Die, invocat de conferențiarul Bogdan Dima, de la Facultatea de Drept a Universității din București, în dialogul cu Cătălin Striblea, la Leaders.
Dispariția toleranței dintre adversari, semn al regresului democratic
„În societatea în care trăim de ceva vreme, rivalii politici, rivalii de orice natură, nu mai sunt considerați a fi legitimi”, spune conferențiarul universitar de la Facultatea de Drept a Universității din București.
Bogdan Dima compară situația actuală cu primii ani de după Revoluție, când, din acest punct de vedere, dialogul politic arăta mult mai democratic: „ […] în viața politică a anilor ’90, chiar dacă existau niște conflicte, unele sfârșite cu violență, actorii politici de atunci încă considerau că oponentul este legitim.” Mai simplu spus, fiecare parte înțelegea că democrația are nevoie de confruntare de idei.
Astăzi, partidele și grupurile instituționale își contestă reciproc dreptul de a participa la viața publică. AUR îi delegitimează pe ceilalți, ceilalți procedează la fel cu AUR, iar fenomenul se regăsește și între conducerea și opoziția din magistratură, spune Dima.
Pericolul apare când delegitimarea este urmată de încercarea eliminării adversarului. „E foarte ușor să faci trecerea de la delegitimarea oponentului, considerarea că el nu este legitim, deci nu are ce să caute în viața politică, […] la eliminarea oponentului prin orice mijloace, ceea ce este o formă de violență politică”, avertizează Bogdan Dima.
Democrația se erodează prin excepții mici. Amendamentul Fritz
Unul dintre exemple poate fi legea care poate conduce la încetarea mandatului lui Dominic Fritz, după constatarea definitivă a unui conflict de interese. Bogdan Dima nu contestă abaterea, ci aplicarea unei sancțiuni noi unei situații stabilite sub legea veche.
Majoritatea Curții Constituționale consideră că măsura nu este o sancțiune personală, ci protejează integritatea mandatului. Cum efectele vechii sancțiuni nu s-ar fi consumat, legea nouă le-ar putea modifica pentru viitor. Dima vede însă o problemă de neretroactivitate și consideră episodul „o ușoară subminare a unui principiu constituțional care poate deveni precedent pentru alții mai târziu”.
„Dacă am face o reductio ad absurdum, o reducere la absurd, […] dai o sancțiune și încă nu s-au produs efectele juridice ale sancțiunii, intervii până când nu s-au produs efectele juridice ale sancțiunii și mai măresc sancțiunea, mai schimb ceva,” afirmă Dima.
Cât stat de drept putem sacrifica pentru bani?
În discuție apare și argumentul pierderii a aproximativ 800 de milioane de euro din fonduri europene. Pot instituțiile să pună în balanță statul de drept și interesul financiar al României, întreabă Cătălin Striblea? Bogdan Dima admite că orice autoritate trebuie să țină seama de interesul statului. Limita o reprezintă însă principiile constituționale.
„În momentul în care începi să ciopârțești principii fundamentale care țin de securitatea juridică a statului, pentru că acum salvez 100 de milioane, mâine salvez 200 de milioane, poimâine salvezi 300 de milioane, […] s-ar putea să ajungi cu banii ăia, dar să nu mai ai o societate funcțională unde să-i folosești” afirmă specialistul, doctor în drept constituţional, Bogdan Dima.
Între democrație și autoritarism
Întrebat de Cătălin Striblea dacă democrația a ajuns la final în România, Bogdan Dima este de părere că nu. El afirmă că suntem martori la o transformare a democrației. Nu știm deocamdată ce parcurs va lua această transformare. În schimb, crede că ”trebuie să ne luptăm foarte mulți să păstrăm principiile fundamentale care ne mai asigură libertatea de a ne exercita drepturile.”
Soluția, afirmă Bogdan Dima, începe cu reacția publică și gândirea critică: „în momentul în care citești ceva, orice, în momentul în care ai terminat, să faci așa un punct în mintea ta, să tragi aer în piept și să te întrebi de ce. De ce e așa?”
Lipsa gândirii critice, conchide Bogdan Dima, poate conduce la „imposibilitatea de a mai proteja esența democrației”.
În ce privește imprevizibilul și dificultatea de a-i face față, ca umanitate, menționat de Cătălin Striblea, Bogdan Dima afirmă fără echivoc: „Când ai libertatea de a decide cu privire la tine, ceea ce încă o mai ai, și de a decide cu privire la ceea ce gândești, ceea ce încă mai ai la nivel de libertate, trebuie să și înțelegi că nu există certitudini, există imprevizibilitate.”
Dialogul integral între Cătălin Striblea și conferențiarul universitar Bogdan Dima poate fi urmări pe canalul de youtube Vorbitorincii.
