de Adriana Crăciun
Filozoful, eseistul și scriitorul Gabriel Liiceanu spune, la Vorbitorincii cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea, că actualul președinte al SUA, Donald Trump, se îndepărtează de ceea ce a reprezentat cândva demnitatea funcției prezidențiale. De la Lincoln la Reagan, susține Liiceanu, liderii americani au urmat un cod al decenței și al fidelității față de valorile civilizației occidentale.
Timp de aproape 300 de ani, șirul președinților americani a fost marcat nu neapărat de genialitate, dar de respect față de funcția supremă în cel mai liber stat al lumii, explică filozoful.
„De la Abraham Lincoln, la Washington, până la Reagan, au fost nume enorme care au respectat un cod al celor care conduc o țară liberă. N-au fost toți de același calibru, dar toți au fost în linia stilistică a Casei Albe și a Biroului Oval. N-a adus niciunul copilașii și nepoțeii în Biroul Oval, n-a adus niciunul un ziarist să ia interviuri unui slujbaș al său. Acolo nu intră oricine și nu se dau interviuri de către nimeni, în afară de președinte. Exista o stilistică a președintelui Statelor Unite. Ea s-a pierdut”, spune Gabriel Liiceanu.
În plus, în prezent America sub administrația lui Donald Trump pare să rupă legăturile nu doar cu Europa, dar și cu valorile fundamentale care au clădit democrația americană, susține Liiceanu. „S-a pierdut mai ales respectul pentru marele continent al lumii care le-a pus bazele civilizației”, spune filozoful la Vorbitorincii.
Gabriel Liiceanu subliniază că „America n-ar fi existat fără gânditorii politici europeni”, care au fost primii care au aplicat gândirea lui Montesquieu.
„Datoria lor spirituală față de Europa e fără margini. S-au adăpat de acolo. Când, în interbelic, toate marile genii în Europa mătrășite de naziști și-au luat lumea în cap și-au fugit acolo, creierul Americii s-a redimensionat încă o dată. N-ai voie să rupi legătura cu Europa pentru nimic în lume. Ce face acest om acum nu are precedent. Este un păcat uriaș la adresa predecesorilor lui”, a punctat Liiceanu.
Gabriel Liiceanu, despre binomul Vladimir Putin – Donald Trump
În cadrul podcastului Vorbitorincii, Gabriel Liiceanu a vorbit despre un nou mod în care oamenii percep două dintre figurile centrale ale politicii internaționale: Donald Trump și Vladimir Putin. „În clipa de față noi gândim în pereche. Din nou, e un binom aici, este Putin și Trump”, a spus Liiceanu.
Gabriel Liiceanu susține că, deși există o asociere simbolică între Donald Trump și Vladimir Putin, cei doi provin din contexte politice diferite. Tocmai de aceea, deciziile recente și atitudinea președintelui american sunt surprinzătoare.
Filozoful a vorbit despre previzibilitatea regimului lui Vladimir Putin, explicând că Rusia nu este o țară a surprizelor, ci una modelată de secole de istorie autoritară.
„Nu sunt oameni ai surprizelor pentru că au un comportament perfect conturat de 800 de ani. Fără nici o glumă. Vorbesc cu o acoperire istorică. Istoria Rusiei, care a început ca istoria Rusiei în urmă cu 800 de ani, a început cu două secole de stăpânire mongolă, în care exista hanatul mongol și cnezatele rusești.
Cnezii ruși erau un stat rusesc neunificat, erau multe cnezate și exista un cap al ocupantului, care i-a dresat într-un comportament dublu: supunere absolută și cruzime absolută în afara lor. Când te apropiai de tronul hanului, îi sărutai vârful papucului sau ce purta, cizme. Când ieșeai de sub impactul lui, erai de o cruzime fără margini cu supușii tăi”, a explicat Liiceanu.
Filozoful susține că Rusia a fost modelată, de-a lungul istoriei, de acest tipar autoritar: „supunerea absolută în sus, asuprirea totală în jos, a revenit formula de existență a unui popor”.
„Altfel spus, au apărut memele culturale, ceea ce înseamnă gene culturale. Genele culturale sunt cele care se transmit de la o generație la alta, la infinit, pentru că nu apare nimic nou. Singura perioadă de democrație în istoria acestui stat milenar a fost Elțîn trei ani. Restul secolelor au fost reguli în care tot poporul rus trăia în mintea unui singur om, al țarului.
Când spui că cineva trăia în mintea unui singur om, înseamnă că omul acela putea lua orice decizie în privința vieții lui, mai precis a morții lui. Țarul putea ca la un semn să ucidă. Nu exista nimeni care să se bucure de o excepție de la acest comportament. Toți țarii Rusiei puteau omorî pe oricine”, a afirmat Gabriel Liiceanu.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii:
