de Adriana Crăciun
Ladislau Bölöni (72 de ani), unul dintre cei mai de succes antrenori români, a vorbit la podcastul Vorbitorincii despre momentul în care l-a descoperit pe Cristiano Ronaldo, pe atunci un junior de doar 16 ani, și decizia curajoasă de a-l promova la Sporting Lisabona, în 2002. De asemenea, tehnicianul român a discutat cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea și despre cel mai dificil jucător pe care a trebuit să-l coordoneze.
Bölöni a povestit că l-a remarcat pe tânărul Ronaldo, astăzi unul dintre cei mai buni fotbaliști din lume, aproape întâmplător, în timp ce alerga în jurul terenurilor de antrenament ale clubului lisabonez.
„Mă pregăteam pentru maraton, nu puteam să ies la Lisabona să fug pe malul mării. Mă cam cunoștea lumea și sigur nu puteam să termin alergarea. Și atunci alergam în jurul terenului și mă uitam la antrenamentul copiilor. Acolo l-am văzut pe acest jucător. Când echipa națională s-a unit, atunci aveam vreo 5-6 jucători mai tot timpul și o completam cu jucători tineri și, la un moment dat, am zis: aduceți-l și pe ăla. Nici nu știam numele lui”, a povestit Ladislau Bölöni la Vorbitorincii.
Ajuns în vestiarul echipei portugheze, Cristiano Ronaldo a petrecut o săptămână întreagă la antrenamentele conduse de Ladislau Bölöni. Acolo, spune tehnicianul român, Ronaldo, care pe atunci avea 16 ani, a produs o impresie neașteptată nu atât prin execuțiile tehnice, deja cunoscute, cât mai ales prin atitudinea și maturitatea afișate pe teren.
„Așa a ajuns în vestiarul nostru și timp de o săptămână s-a antrenat cu noi. Ce era impresionant, și asta mi-a sărit în ochi, că în momentul în care copilul acesta, Ronaldo, a intrat pe teren, a devenit un adult care parcă avea o experiență de zeci de ani de zile și o maturitate, acesta este cuvântul bun, maturitate, ieșită din comun”, a spus Bölöni.
„Cum jongla el cu mingea, ce făcea el cu mingea, cum alerga, care erau calitățile lui, toate astea le cunoșteam. În schimb, asta nu știam, că este atât de matur și atunci nu l-am mai lăsat să plece înapoi la grupa lui. A rămas cu noi”, a continuat el.
Totuși, parcursul lui Ronaldo a fost temporar frânat de o problemă medicală. „Avea o problemă cu inimă. A crescut foarte repede, avea o problemă de inimă și în primul an eu nu am putut să-l folosesc în echipa mare. Dar s-a antrenat numai cu noi și, eventual, cobora și juca la categoria lui. Dar la toate turneele l-am luat, juca meciuri amicale”, a spus Ladislau Bölöni.
Ladislau Bölöni despre Mario Jardel: „A fost un eșec mare pentru mine”
Ladislau Bölöni a vorbit la podcastul Vorbitorincii și despre unul dintre jucătorii dificili cu care a trebuit să colaboreze de-a lungul timpului: brazilianul Mario Jardel, fost mare atacant de la Sporting și Porto.
„Cu el problema de fapt a fost că tatăl și mama lui erau alcoolici. Mi s-a întâmplat că scriam echipa pe tabelă, jucătorii, dădeam echipă care intră pe teren, iar doctorul îmi făcea semn: nu, nu, nu, acolo nu se poate, cu Jardel. Pentru că se făcea control, doctorul făcea control înainte și era pozitiv”, a spus Bölöni.
Bölöni a povestit că, în primii ani ai carierei de antrenor, obișnuia să apeleze la metode neobișnuite pentru a-și ajuta jucătorii să se dezvolte și să depășească momentele dificile. Una dintre aceste metode a fost aplicată și în cazul lui Mario Jardel.
„Odată am hotărât: ia să încerc eu și treaba asta. Eram antrenor tânăr, făceam multe, avem multă energie pe care poate inutil o cheltuiam. Dar, mă rog, eu sunt cu sufletul împăcat pentru că am făcut ce credeam că e bine. (Zic) auzi, te iau în cantonament cu mine, mergem și ne închidem tu în camera ta, eu în camera mea. Vorbim, mâncăm, ne antrenăm, fugim.
Am luat cheia de contact de la mașini, nu eu, ci directorul sportiv. Și am vorbit acolo cu el în cantonament, făceam antrenament suplimentar, asta în al doilea an, nu în primul, al doilea. Sunam în Brazilia să vorbească cu soția și cu copiii: ia să vedem, Carmen ce face. Carmen era soția lui. Și ce ieșea din omul ăsta prin toate orificiile, ceva groaznic”, conform tehnicianului român.
După câteva zile de eforturi și exerciții pentru a-l disciplina pe Jardel, situația a început să se îmbunătățească treptat.
Însă, „după vreo 6 zile, într-o dimineață se trezește și zice: nu mă simt bine, trebuie să mă duc puțin, dar vin înapoi. Zic: Mario, te cunosc, nu pleci nicăieri. Ieșim, fugim, facem un antrenament scurt și plăcut. A zis: da, da, da, vin, vin. Știam că n-o să mai vină. A dat telefon, a venit un taxi, un prieten, cineva, a dispărut. A doua zi a părut. Foarte bine. Dar doctorul îmi făcea semn. A fost un eșec mare pentru mine să-l pierd în al doilea an pe Mario Jardel, că practic a marcat 40 și ceva de goluri și apoi a rămas la vreo șase, în doilea an”, a spus Bölöni.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii.
