de Olivia Popa
Manosfera este un cuvânt relativ recent intrat în vocabularul public și se referă în general la exacerbarea masculinității, adesea însoțită de discursuri antifeministe și misogine. Dar cât vedem dintr-un fenomen care se dezvoltă în grupuri private, săli de antrenament și comunități unite de aceiași dușmani declarați? La Vorbitorincii Leaders, Cătălin Striblea a discutat cu jurnalista Venera Dimulescu și cu Adina Marincea, cercetător la Institutul „Elie Wiesel”, despre investigațiile publicate de Context.ro. Dialogul urmărește legăturile dintre discursul despre masculinitate, misoginie și radicalizarea de extremă dreaptă.
Manosfera este punctul de intrare într-o discuție despre un fenomen a cărui întindere este greu de măsurat. Grupările cercetate își protejează anonimatul, iar capacitatea lor reală de mobilizare, spune Adina Marincea, rămâne de văzut. Investigația identifică însă comunități în mai multe orașe și conexiuni cu modele internaționale, în care cercetătoarea vede începutul unei infrastructuri capabile, în viitor, de violență politică.
Manosfera și disciplina unei școli de masculinitate
Unul dintre episoadele investigației Context.ro urmărește un absolvent al școlii de operații speciale care se prezintă drept mentor pentru bărbați. Venera Dimulescu a intrat sub o identitate construită în școala lui de pe Telegram: un spațiu cu reguli stricte, ierarhii și obligația participanților de a se filma zilnic la antrenamente.
Discursul despre femei îi amintește lui Striblea de frații Tate. Jurnalista confirmă asemănarea și descrie ostilitatea mentorului față de prezența femeilor în funcții de conducere. În discuțiile interne din manosfera românească, modelele de masculinitate includ figuri legionare, iar conversațiile ajung la arme și confruntări.
„Discută despre achiziționarea unor arme. Sunt discuții despre lupte de stradă, cum să duci la bun sfârșit o luptă cu cuțitul!”, povestește Venera Dimulescu.
În școala de pe Telegram, instructorul distribuie lecții proprii și mesaje ale influencerilor ultraconservatori americani. Dar recomandă și personaje care au negat repetat Holocaustul și glorifică imaginea lui Antonescu.
Când antrenamentul capătă un dușman
Dincolo de această școală, investigațiile urmăresc grupări în care sporturile de contact sunt însoțite de mesaje împotriva imigranților sau persoanelor LGBT. Adina Marincea descrie o infrastructură care cuprinde săli, muzică, produse vestimentare și recrutarea unor antrenori cu pregătire profesionistă. Problema pe care o cercetează este scopul atribuit antrenamentelor.
„Deci vedem cum sportul este mobilizat într-un anumit scop de a produce violență față de persoane cu anumite etnii, cu anumite orientări sexuale, cu anumită culoare a pielii persoane care sunt considerate altfel decât ceea ce este acceptabil pentru acești oameni”, afirmă cercetătoarea Adina Marincea.
Jurnalista Venera Dimulescu explică și felul în care știrile false și teoriile conspirației însoțesc imaginile de la antrenamente. Manosfera intră astfel în discuție alături de un discurs mai larg despre cine are dreptul să aparțină unui spațiu social și cultural.
Adina Marincea descrie un tipar identitar restrictiv, care exclude diversitatea: „orice este în afara acestui tipar deja e o deviere care este inacceptabilă.”
În comunitățile urmărite de ancheta Context.ro, disciplina fizică, discriminarea și discursurile antifeministe din manosferă se întâlnesc des cu admirația pentru figuri legionare.
Adina Marincea explică și precedentul istoric: în Mișcarea Legionară, sportul avea rolul de a pregăti tineri pentru luptă și sacrificiu. În grupările cercetate astăzi, antrenamentele sunt însoțite de mesaje despre dușmani care ar amenința familia, creștinismul sau „rasa albă”.
Cum se normalizează discursul extremist
Invitatele de la Vorbitorincii Leaders lui Cătălin Striblea semnalează și împrejurările care pot favoriza aceste mișcări. Adina Marincea critică deciziile BOR de canonizare a unor persoane cu trecut legionar sau de extremă dreaptă, considerând că ele alimentează asemenea discursuri. Venera Dimulescu vorbește despre manifestări publice rămase nesancționate și își formulează temerea:
„Cred că cel mai tare mi-e teamă ca instituțiile statului să nu își facă treaba și să nu protejeze cetățenii agresați și nedreptățiți și în general ca justiția să nu funcționeze”, răspunde jurnalista la întrebarea directă a lui Cătălin Striblea.
Ambele atrag atenția asupra normalizării discursului extremist, inclusiv în presă, politică și comentariile cetățenilor.
Pentru a înțelege cum se întâlnesc manosfera și aceste medii radicale, urmăriți dialogul integral de la Vorbitorincii Leaders și citiți seria de investigații pe Context.ro.
