de Adriana Crăciun
Pentru copiii din comunitățile vulnerabile, educația reprezintă singura șansă la un viitor mai bun, subliniază, la Leaders, primarul comunei Hoghilag, județul Sibiu, care administrează satele Hoghilag, Valchid și Prod. Folosind fonduri europene și locale, acesta a reușit să ridice la Valchid o școală inteligentă, convins că investiția în educație este cheia schimbării pentru aceste comunități. În prezent, se fac eforturi pentru a transforma și școala din Hoghilag într-un spațiu modern, după modelul celei din Valchid, inițiativă la care s-au alăturat și Vorbitorincii.
Aproximativ 80% dintre oamenii care trăiesc în Valchid se confruntă cu probleme sociale serioase, iar dificultățile lor nu țin de lipsa voinței, ci de lipsa resurselor, spune primarul Nicolae Lazăr.
Într-un astfel de sat, performanța administrativă nu se poate măsura ca în orașele mari: astfel de comunități aduc mai multe cheltuieli decât venituri, iar pentru a le înțelege e nevoie de o privire atentă și empatică asupra problemelor cu care se confruntă oamenii.
„Nu vreau să generalizăm. […] În Valchid există oameni care trăiesc în condiții decente, dar în toate aceste sate există niște comunități undeva la periferie, pe un deal sau pe o vale, aflate la 300-400 de metri de localitate și la o distanță de 100 de ani, pentru că ele trăiesc ca acum 100 de ani. Dacă acum 20-25 de ani erau 2-3 locuințe, sigur construite pe o pășune sau pe o vale, ilegal, acum sunt în toate aceste sate zeci, poate chiar sute de locuințe. Problema asta socială e extrem de greu de gestionat”, a explicat primarul Lazăr.
Potrivit lui, dacă astăzi aproximativ 200 de oameni trăiesc în condiții extrem de dificile, estimările sale arată că peste două decenii numărul acestora ar putea ajunge la 500.
„De ce am ajuns aici e o întreagă discuție și putem să găsim un milion de vinovați. Întrebarea e: ce putem face de acum înainte? Pentru că realitățile astea, din păcate, se țin ascunse pentru că nu dau bine, ori nu o să putem să le mai ascundem mult, pentru că, așa cum am spus, aceste comunități încep să fie din ce în ce mai numeroase”, a spus el.
În astfel de comunități, schimbarea reală nu mai poate începe de la adulți, crede primarul Lazăr.
„Din punctul meu de vedere, poți să investești doar în copii. Poate nu-i frumos ceea ce spun acum, dar eu nu cred că la adulți mai există șanse mari să poți să-i reabilitezi”, a afirmat el la Leaders.
„Nu cred că copiii din zona urbană au mai multe drepturi decât cei din zona rurală”
Primarul Nicolae Lazăr a explicat, la podcastul Leaders, de ce a fost nevoie de construirea unei școli inteligente în Valchid. El a spus că a luat drept model școala din Ciugud, una dintre primele unități de învățământ inteligente din mediul rural.
„Am pornit acel vis. Am avut, cred, 70% din bani prin PNDL, iar apoi am mai strâns încă 3 finanțări europene și am reușit, cu 4 finanțări, să facem școala de la Valchid”, a explicat el.
Spre deosebire de satul Prod, unde scăderea natalității a dus la închiderea școlii și mutarea copiilor la Hoghilag, la Valchid a fost necesară construirea unei școli, satul având aproape 180 de copii și o natalitate în creștere.
„Retorica pe care o vedem acum e: de ce e nevoie să faci o școală de un milion de euro la sat? De ce nu o faci de 500.000? De ce nu o faci de 100.000? Eu cred că fiecare copil din țara asta are dreptul la educație”, a spus primarul Nicolae Lazăr.
Copiii din mediul rural, explică el, nu sunt mai puțin valoroși decât cei din orașe și au dreptul la aceleași oportunități. „Nu cred că copiii din zona urbană au mai mult drepturi decât cei din zona rurală. Toți au aceleași drepturi și statul trebuie să ocupe de toți copiii. Cred că în astfel de comunități șansa e educația. Cred că copiii aceștia, cu astfel de școli, pot să își găsească un rost în viață. Pentru mare parte din acești copii, acea școală e singura lor șansă. Poate e o șansă mică, dar altă șansă nu au în viață”, conform primarului Lazăr.
Mulți oameni din aceste comunități trăiesc cu instabilitate: pleacă la muncă în străinătate timp de o lună sau două, se întorc acasă, cheltuiesc banii și pleacă din nou. În acest context, spune Nicolae Lazăr, copiii cresc fără reguli clare și fără modele de urmat, învață violența și lipsa organizării, iar când ajung la școală sunt nepregătiți și, uneori, stigmatizați.
Din această cauză, nici copiii, nici adulții nu știu cum să gestioneze disciplina sau munca, iar șansele lor la un viitor mai bun rămân reduse.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii Leaders.
