Zona euro ca opțiune pentru România a revenit în discuția publică după ce președintele Nicușor Dan a vorbit despre acest obiectiv și despre nevoia unui acord politic pentru atingerea lui. Dar, pentru ca aderarea să devină un adevărat proiect de țară, România are nevoie de mai mult decât de o declarație, spune analistul financiar Cristian Tudorescu, în ediția specială Smart Money, realizată împreună cu Cătălin Striblea. Este nevoie de o foaie de parcurs, de colaborare între Guvern și BNR și, mai ales, de un consens politic care să reziste mai multor cicluri electorale.
Deocamdată, Tudorescu este sceptic că acest acord există.
„Eu nu cred că există acel acord între principalele patru-cinci partide, de la stânga la dreapta și de oriunde până oriunde, ca să trecem noi la moneda euro,” spune Cristian Tudorescu.
Zona euro trebuie să fie o alegere, nu un colac de salvare
Pentru ca România să poată intra în zona euro, economia trebuie mai întâi să-și reducă dezechilibrele. Tudorescu vorbește despre deficitul bugetar, care trebuie coborât sub 3% din PIB, despre stabilizarea datoriei publice și, ulterior, despre o traiectorie de scădere a acesteia. La acestea se adaugă criteriile privind dobânzile și costurile de finanțare.
Dar ideea centrală este alta: România ar trebui să ajungă suficient de solidă economic încât aderarea să fie o alegere, nu soluția pentru problemele pe care nu a reușit să le rezolve singură, subliniază Tudorescu.
„Aș vrea ca România să ajungă în punctul în care să își permită să aleagă dacă vrea euro sau nu vrea euro, pentru că sunt argumente de ambele părți. Adică nu vreau ca moneda euro să fie precum un colac de salvare.”
Ce ar trebui să facă politicienii
Intrarea în zona euro depinde în mare măsură de consecvența politicilor bugetare. O perioadă scurtă de ajustare nu este suficientă dacă, imediat după aceea, guvernele reiau creșterile accelerate de cheltuieli, consideră analistul financiar.
„Am făcut austeritate, un an ne-a ajuns, am strâns cureaua suficient, acuma iar vrem să aruncăm cu bani peste un an sau următorul guvern. Deci ăsta e un exemplu de politică, tip de politică, care ne poate depărta de acel euro.”
Tudorescu subliniază că adevărata voință politică pentru zona euro nu se va vedea în discursuri, ci în comportamentul partidelor, în capacitatea lor de a ține cheltuielile sub control inclusiv atunci când apar presiuni electorale pentru majorări de salarii, pensii sau alte beneficii.
Argumente pro și contra
Principalul avantaj al aderării la zona euro ar fi finanțarea mai ieftină. Tudorescu compară România cu state precum Croația, Slovenia sau Slovacia:
„Croația, Slovenia, Slovacia et cetera se împrumută cu trei și ceva la sută dobândă. Noi ne împrumutăm cu șapte.”
În același timp, renunțarea la moneda națională înseamnă și pierderea unor pârghii proprii de politică monetară. Țări precum Polonia sau Cehia au preferat până acum să păstreze această flexibilitate. Tudorescu atrage însă atenția că posibilitatea de a interveni prin dobândă, curs sau masa monetară poate veni și cu un cost pentru populație, inclusiv printr-o inflație mai ridicată.
Euro, pe când?
Așadar, în scenariul cel mai optimist, zona euro rămâne la câțiva ani distanță. România trebuie mai întâi să corecteze deficitul, să stabilizeze datoria și să îndeplinească celelalte criterii, iar apoi să treacă prin mecanismul de stabilizare a cursului, o etapă care durează de regulă aproximativ doi ani.
„Cel mai devreme în 2031-2032, dacă suntem serioși, am putea să zicem: da, poate avem niște șanse să intrăm în zona euro”, afirmă consultantul financiar Cristian Tudorescu, în dialogul cu Cătălin Striblea la o ediție specială Smart Money.
Unde se află România acum?
La aproape un an de la măsurile de creștere a fiscalității și de reducere a unor cheltuieli, economia României a absorbit o parte din șoc, dar revenirea încă nu este clară. Cristian Tudorescu vorbește mai degrabă despre stagnare și adaptarea la un „nou normal”. Consultantul financiar spune că, și dacă Guvernul ar fi ales reducerea mai drastică a cheltuielilor publice, inclusiv prin concedieri în sectorul bugetar, în locul creșterii fiscalității, efectul asupra economiei ar fi fost similar: mai puțini bani în consum și, implicit, tot o încetinire economică.
- Consumul este cu aproximativ 5-7% mai mic decât anul trecut, iar în iunie scăderea a ajuns la 7,3%.
- Inflația a coborât la 8,2%, de la niveluri de 10-11%, și ar putea ajunge spre 6% până la finalul anului.
- Deficitul bugetar a coborât de la aproximativ 9% spre 6%, dar cu prețul stagnării economiei și al unei scăderi reale a PIB.
- Puterea de cumpărare rămâne sub presiune, iar salariile din mediul privat cresc mai degrabă gradual.
- Ce ar trebui să urmeze: relansarea creditării pentru IMM-uri, programe cu finanțare europeană, investiții în energie și scheme pentru baterii de stocare. Tudorescu spune că revenirea ar putea veni și din deblocarea proiectelor, reducerea birocrației și accelerarea investițiilor.
Ediția specială Smart Money cu Cristian Tudorescu și Cătălin Striblea, poate fi urmărită integral pe canalul de youtube Vorbitorincii.
