Am primit această scrisoare la redacție. Nu dau numele doamnei pentru că nu i-am cerut acceptul de publicare. Dar subiectul este important și merită auzit de mai multă lume.
Buna ziua, stimate domn!
De saptamana trecuta, cand ati avut emisiunea cu doctoritele, ma tot tin sa va scriu cateva randuri.
Ati afirmat in acea emisiune ca „absolventii de medicina ar trebui sa plateasca o taxa statului roman daca doresc sa profeseze in strainatate”. Eu sunt mama unei absolvente de medicina 2024 si astept cu nerabdare si cu mari emotii, ca orice parinte, sa dea rezidentiatul si sa vedem ce va face, ce specializare isi va alege.
Intrebarea mea pentru dvs. este: de ce doar absolventii de medicina sa plateasca o taxa statului roman daca aleg sa profeseze in afara tarii? De ce absolventii de economie, drept, limbi straine, agronomie, informatica pot pleca linistiti peste hotare fara ca nimeni sa le reproseze ceva? Oare statul nu cheltuie aceiasi bani si cu acesti studenti? Fiica mea cea mica este studenta la arhitectura, anul 3 si, deja mi-a spus ca ea nu va ramane in Romania in niciun caz.
Si face tot 6 ani ca cea mare de la medicina iar conditiile de cazare, masa sunt net superioare celor de la medicina. Cele mai devastate camine sunt la medicina, cea mai scumpa mancare este la cantina de la medicina, incomparabil cu alte campusuri universitare, tot din Iasi.
Studentii de la Agronomie primesc bursa indiferent de media pe care o au. Am un vecin care a absolvit agronomia acum 15 ani si nu lucreaza nicaieri si nici nu a lucrat nicio zi; acestia nu ar trebui sa plateasca o taxa statului roman? Sau cei care fac facultati apoi se angajeaza ca femei de serviciu sau alte meserii in care s-ar fi putut angaja si fara o facultate? Stiu, veti spune ca acestia dau ceva statului inapoi, platesc taxe. Da, dar nu la nivelul unuia care foloseste acea diploma.
Nu vreti sa stiti ce sentimente ma incearca pe mine cand aud asemenea afirmatii, mai ales de la o persoana ca dvs., in direct.
V-ati pus vreo secunda in „papucii” unui parinte de absolvent de medicina?
Mie una, mi-ati lasat un gust amar si, n-o sa va mint, de atunci nu am mai ascultat Europafm. Stiu ca sunteti din Vaslui, si eu sunt tot din Vaslui si chiar va ascultam cu mult drag.
Chiar as fi tare interesata de un raspuns la aceasta intrebare pe care v-am pus-o. Poate eu sunt subiectiva si nu vad realitatea asa cum ar trebui.
I-am răspuns doamnei așa.
Mulțumesc pentru mesaj. Îmi pare rău că v-am rănit sentimentele. Dar viața vine cu o diversitate de opinii.
Când eram mai tânăr credeam fix ca dvs că este obligatoriu să lăsăm libertatea oamenilor de a alege unde ce și cum să facă. Și am oferit fix aceste argumente ca dvs. Pe măsură ce au trecut anii, mi-am dat seama că fiecare dintre noi are (și) o responsabilitate colectivă. Că suntem obligați să dăm înapoi ceva societății în care trăim, în care ne câștigăm salariile și ne educăm copiii. Cred că este nevoie de un sat ca să educi copii. Și de taxele tuturor ca să faci asta.
Înțeleg și este dreptul dvs să vă învățați copilul să plece din țară. Beneficiul individual vine primul și acesta este regula de la care plecăm. Dar un student este educat de o multitudine de oameni. Și de taxe.
În fine, eu mi-am schimbat opinia gradual pe măsura anilor, când am văzut în spitalele în care merg des afișe pe pereții lor care-i invitau pe medici și asistente să lucreze în afară. Și mulți au plecat. Drept urmare am trăit o catastrofă la nivel de personal, de fapt aceast fiind principala tară a sistemului: lipsa oamenilor. Desigur, ei nu pleacă doar din cauza salariilor.
Drept urmare, România a făcut un efort și a lansat un program de salarii atractive care a funcționat până la un punct. Însă, cred că trebuie să facem ceva și pentru restul plătitorilor de taxe să le oferim un tip de asistență medicală mai bună.
M-ați rugat să mă pun în locul unui părinte care are copilul student la medicină. De acord. E greu să nu poată pleca.
Acum vă rog să vă puneți în locul unui părinte al cărui copil nu poate fi operat la Giurgiu pentru că nu este medic ATI. Sau în locul unui copil al cărui părinte nu are cardiolog. Care drept credeți că este mai puternic? Cel la viață sau la liberă circulație? Aș vrea să vă gândiți și la dumneavoastră în prima zi când stați la coadă la medic. Un alt părinte și-a trimis copilul afară și dumneavoastră stați la coadă.
Și câteva disclaimere, cum se spune.
Ideea mea este doar o idee a mea. O părere care se poate schimba dacă argumentele sunt bune. Nu este o dezbatere publică, nu este o lege, nu este nimic pe această temă. Nicio intenție a nimănui. Așadar, sunt deschis: convingeți-mă că și societatea are de câștigat din plecarea unui copil!
Doi. O astfel de interdicție nu poate funcționa decât limitat, pe o perioadă de câțiva ani. Nimeni nu poate opri oamenii să plece din țară. Ea ar trebui instituită într-un sistem de credite, dacă ar fi să fie. Dreptul la liberă circulație este inalienabil.
Se practică acest lucru la școlile militare. Dacă România are o criză de ingineri, poate face un program și în acest sens.
În privința căminelor, luptați-vă pentru drepturile copilului dvs. Și învățați și pe el să lupte. Nu-s condițiile bune, să se plângă. O să-i sprijinim.
Ungaria, Africa de Sud, Indonezia, și nu numai, au astfel de programe.
În fine, în privința ascultării radioului. Este libertatea fiecăruia să asculte orice program. Eu nu vin la radio să confirm opiniile nimănui. Încerc să fac dezbateri argumentate și civilizate în care să ascult toate părțile. Faptul că dvs alegeți să nu ascultați puncte de vedere neconforme cu credințele pe care le aveți nu pot decât să-l consider o pierdere.
23 de răspunsuri
Doamna are dreptate. Corect si argumentat.
Cui nu ii place, sa isi dea copiii la medicina. Li se va schimba perspectiva sau nu, e treaba lor.
In alta ordine de idei, regulile trebuie sa fie la fel pentru toti.
Dar de ce sa plateasca?
Oare nu platesc parintii impozite si taxe?
De unde primesc profesorii salarii? Si ce salarii au profesorii universitari…
Nu de asta platim taxe si impozite? Sa avem sistem medical si invatamant…si drumuri si ….tot
Daca vrem sa ramana aici, atunci … poate ar fi bine sa ne schimbam un pic optica si sa gandim altfel sistemul.
Revenim la repartitii?
Daca vrem sa plateasca o anume suma de bani, eu cred ca ar trebui sa le returnam si parintilor banii pe care acestia i-au achitat de-a lungul vremii pe taxe si impozite…nu? sau macar o parte, cat s-a alocat pentru educatie…
Într-un oraș municipiu de județ, a cărui primar a făcut o excursie în Germania anul trecut, nu avem oftalmolog care consulta copii. Scuze, avem. 2 sunt la privat. Unul costă 300. Celalalt 250. Ala cu 250 are de obicei loc peste o lună. Scuze, este și la spital. Uneori. Câte 3-4 ore. Poate la noroc consultă unul de adulți. Dar ala nu cunoaște ochiul în formare a copiilor că a trecut mult de când a terminat școala și poate zice sau face prostii.
În România nu există screening oftalmologic. Afli la noroc. Când ti se pare ție că ceva nu sta bine.
În România cel mai bun chirurg oftalmolog recomandat pentru anumite afecțiuni lucrează doar la privat. Numai la privat. În București. Prețurile sunt de privat.
Așa că da, să plece. Dar să rămână acolo. Că mulți pleacă și revin peste 10-15 ani și își deschid ceva frumos. Un cabinet, o clinică. Frumos, ca în afară, ca la privat.
Discutia despre faptul ca oamenii aleg sa plece din tara si cum sa-i putem limita in a mai face asta este gresita ca si punct de plecare. Medicii sau absolventii de medicina aleg sa plece nu ca vor ei ci sunt nevoiti. Si pentru a intelege asta trebuie explicat parcursul unui tanar care vrea sa devina medic:
1. Admiterea la facultatea de regula implica un examen scris din anatomie si chimie, intr-o vreme se accepta si fizica. Competitia pe locuri este acerba daca vorbim de marile centre universitare si cumva te caleste pentru ceea ce urmeaza.
2. Odata intrat la facultate vei descoperi o chestie simpla, anumiti colegi sunt mai egali decat restul pentru ca cineva din familie este medic. Asta inseamna nenumarate avantaje care acei colegi le au implicit tratament preferential. Este un sistem inchis la care nu ai acces, dar pe care il vezi in toata splendoarea lui.
3. Absolvind facultatea vei fi pus in fata unor decizii, care iti vor creiona restul anilor. Cea mai importanta este daca vrei sa ramai in Romania sau nu. A doua cea mai importanta este daca vrei sa dai examenul de rezidentiat aici.
Cam de aici lucrurile se bifurca intrucat daca alegi sa ramai in Romania vei da un examen de rezidentiat si in functie de cat de bine te-ai pregatit vei avea un viitor sau nu. Odata ce ai luat examenul si incepi rezidentiatul trebuiesc parcursi pasi urmatori, finalizat rezidentiatul, examenul de specialitate si felicitari ai devenit medic specialist. Apoi in functie de noroc vezi unde iti poti gasi de munca.
Daca in schimb alegi sa pleci din Romania lucrurile sunt mai complexe. Ai nevoie de competente lingvistice in tara unde vei profesa la nivelul de B2-C1. In functie de tara asta poate sa insemne ca trebuie sa inveti limba pe cont propriu daca nu este ceva facut in scoala, deci implicit niste costuri de timp si bani, iar apoi te muti in acea tara.
Nici un om sanatos la cap nu alege varianta plecarii pentru ca asta isi doreste in sufletul lui, ci o face pentru ca sistemul il determina s-o faca. Incepand de la faptul ca toate angajarile in sistem sunt „speciale” vezi cazul Botosani si culminand cu faptul ca nivelul de studii nu este uniform in toata tara, sa nu uitam ca pentru multi cel mai bun tratament este trenul spre Bucuresti. Pe langa asta intregul sistem medical este feudal, iar daca nu esti din gasca nu iti vei gasi loc in el sau ti se vor pune diverse bete in roate. Asa ca multi aleg sa plece pentru ca nu prea sunt alternative, nu ca-si doresc asta….
Sunt de acord cu dvs. domnule Striblea.E mult mai greu să formezi un medic decât un economist.Salariile medicilor sunt acum decente.Mentalitatea românului trebuie schimbată. Nu te faci medic ca să te îmbogățești, ci ca să vindeci oameni, pentru ți-e drag de ei și de profesia ta.
Dacă aș avea putere de decizie, eu aș face așa: aș renunța complet la sistemul actual de finanțare a învățământului superior; apoi, cu un sistem de burse bine gândit, aș finanța studiile pentru cei cu posibilități materiale precare, stipulând prin lege obligația de a profesa în țară o perioadă de timp.
Da. Obligatoriu.
Banuiesc ca toate comentariile sint aici – https://www.facebook.com/share/p/7n8UXNErC8NUxgfz/ ?
Cred că cel mai corect este ca să se plătească taxe la toate universitățile,indiferent de profil.Statul ar trebui ca pt.elevii merituoși să acorde împrumuturi pe perioada studiilor ce se vor restitui din practicarea profesiunii dobândite, eventual în țară.
Corect ar fi:
Școlit gratuit de statul Român?
Pe banii unor contribuabili care de unde au, de unde nu au, își plătesc taxele și impozitele pt că tu student la stat sa ai o educație și a studiezi in domeniul preferat.
Dar cum rambursezi creditul dat de aceasta națiune? Ori o deservești minim 5 ani ori plateste-ti chash investiția făcută în tine…poate ajuta altuia care vrea să profeseze în țară…
Bună ziua.
Vă scriu din perspectiva unui om care a trăit și a muncit chiar o perioadă destul de consistentă în comunism și care toată copilăria și viața a visat sa ajungă în SUA,iar în 1992(fiind în clasa a XII trimestrul doi la seral)mi-i s-a schimbat viata ,având oportunitatea unică de a părăsi România luând calea democrației și a libertății)(lucru care nu se putea numi ceea ce se petrecea în România în primii ani de după revoluție). Vă jur cu mâna pe inimă că,după ce am luat primul contact cu occidentul și cu oamenii occidentali, oprindu-mă din parcursul meu către SUA în Austria,nu mi-a mai trebuit sub nicio formă libertatea și”democrația”oferita de țările democrației, deoarece,am trăit momente groaznice fiindcă era greu ca un străin fără acte să găsească la vremea respectivă ceva de lucru la oficial cum se spunea,adică dacă nu aveai acte de rezidență,singura cale era să muncești la negru,lucru care se întâmpla destul de rar în primele luni,neavând exercițiul omului care era obligat de sistemul democrat să-și caute de lucru,deoarece în comunism toată lumea avea loc de muncă(cei care nu vroiau sa muncească erau catalogați drept paria ai societății și introduși la munca de către organele de ordine,adică miliția),fiindu-mi greu sa găsesc un loc de muncă fix și stabil(eu neavând drept oficial de muncă).
Datorită celor descrise mai sus,am ajuns în situația în care am răbdat foame câteva luni într-o țară a democrației unde absolut nimeni,dar absolut nimeni nu îți oferea niciun fel de ajutor. După câteva luni de chin,cind într-un final am înțeles ca doar eu mă pot ajuta(și nu există un sistem ca în țara mea, unde sa fi ajutat,am reușit(tot la negrusi fără acte)să îmi găsesc un loc de muncă stabil și chiar bine plătit la vremea respectivă, ajungând sa fiu un fel de agent de vânzări,eu fiind un autodidact și reușind să învăț destul de repede limba germană la un nivel la care sa pot sa promovez produsele agricole ale unui producător. Deci cum spuneam,am ajuns agent de vânzări, și am reușit după o perioadă relativ scurtă să agonisesc o suma destul de consistentă de bani,cu care visam sa ma întorc în țara mea,și luând exemplul celor din țările democratice,sa îmi deschid o afacere de familie și sa trăiesc cumva decent într-o țară(vai ce naiv am fost)cu democrație nouă,dar,democrația din tara mea nu era deloc o democrație adevărată, deoarece la scurtă vreme,după ce o perioadă am avut scutire de taxe,statul român a început să îmi ceară sume exorbitante pentru taxe impozite, și chiar am avut parte de câteva „controale”unde de fiecare data se găsea câte ceva(cât de mărunt) pentru ca eu,patronul firmei,sa fiu obligat să plătesc sume uriașe pentru ca,agenții de control abuzivi,sa nu dispună închiderea societăți mele(de fapt societatea din momentul înregistrării în registrul comerțului nu a mai fost proprietatea mea,deși în occident de unde m-am inspirat cu ideea de afacere văzusem altceva),iar după câteva luni când cu ultimele eforturi am realizat că nu am nicio șansă ca prin muncă cinstită(adică fără sa fiu obligat sa dau șpagă sau cum apăruse la vremea respectivă moda ca oamenii de afaceri să se afilieze partidului,bineinteles că este vorba de PDSR-ul partid unic,pentru a supraviețui sistemului nou creat de politizare a afacerilor private)să mai reușesc să supraviețuiesc cu afacerea mea mica de familie,și constatând că e momentul să mă opresc(mai având încă o brumă de bani din banii munciți de mine cinstit). De atunci(asta fiind în 1994),eu ca om în căutarea unui trai decent(între timp mi-am întemeiat o familie), pendulez între România și țările occidentale, în speranța că va veni o zi când,în țara mea, România, va fi bine(dar bineînțeles că mă amăgesc zi de zi),chiar dacă știu că nu o sa fie așa vreodată,deoarece politicienii au ridicat minciuna,hoția și corupția la nivel de adevăr,cinstesc onestitate,și au reusit(nu știu cum)să prostească milioane de români să-i voteze și să-i susține pe cei mai corupți,mai mincinoși și mai analfabeți oamenii din țară!!!!
În concluzie,tind să dau dreptate doamnei,deoarece sistemul românesc nu permite oamenilor cinstiți să trăiască și să muncească decent în propria țară(având la îndemână propriul exemplu)și oamenii după ce își finalizează studiile (ceea ce eu din păcate nu am mai reușit,deși mi-am dorit sa ajung în sistemul juridic românesc)să fie nevoiți să plece pe meleagurile țărilor care le oferă o stabilitate cât de cât,în loc să se chinuie și să se războiască cu sistemul corupt din propria țară,deoarece,oamenii in general,doresc o viață liniștită și cu siguranța zilei de mâine (lucru care nu este posibil)în sistemul corupt din România!!!!!!
Dar,în același timp,îi dau dreptate și lui Cătălin Striblea, deoare mă tot gândesc că dacă toți oamenii pleacă de pe meleagurile țării în căutarea unui trai decent și cât de cât constant(constntă care nu se regăsește în țară),atunci,cine o să mai poată sa susțină viața în țară ,deoarece politicienii corupți doar o căpușează de 35 de ani încoace și îi sug toată vlaga,iar,la un moment dat,nu o să mai fie oameni care sa întrețină viața și pensiile speciale nesimțite,deoarece toți oamenii cinstiți,sătui de minciună și corupție v-or fi părăsit țara,iar cei ramasi(deja exista un sistem îmbătrânit)nu vor mai avea puterea să susțină absolut nimic,și de aceea,din punctul meu de vedere,susțin și ideea de a cere o plata sau taxă,oricum s-ar putea numi ea,pentru a evita ca tinerilor,după ce statul a investit ceva resurse în educarea lor,să nu le fie oarecum permis să abandoneze țara! Dar,în același timp,nu putem îngrădi nimanui dreptul de a-și decide viața și viitorul!!!!!
În concluzie,ce putem sa facem,noi ca oameni,este să ne dezvoltăm spiritul civic și dreptul la vot,și de fiecare dată cind constatam abateri și încălcări flagrante de la traseul democrației să sancționat cât mai aspru pe cei care ne încalcă și ne îngrădesc dreptul la viață,dreptul la libertate și orice drept care îl avem pe pământul ăsta și în țară!!!!!!!!
Subiectul discutat de dumneavoastră este deosebit de important și merita o dezbatere la nivel național și cred ca este valabil pentru toate instituțiile de invatamint,în special de stat. Cum sintem în campanie electorala ,ar fi fost o tema interesanta mai ales pentru cei care se pretind suveranisti. Celeilalte curente politice doar se pling de lipsa forță de muncă calificata ,în timp ce guvernul aproba fără număr lucrători din străinătate. Faptul ca statul investește în educația copiilor fără a beneficia pe o perioada limitata de rezultatele acestora este o hiba a managementului nostru politic. Asa cum am așteptat sa se vitregeasca sistemul sanitar de personal de specialitate pina am luat măsură unei salarizării corespunzătoare,tot asa se va intimpla și cu o astfel de decizie. Cind ne va ajunge cuțitul la os se va lua poate o decizie. Asa cum ați menționat ,o astfel de măsură trebuie acompaniata și de alte masuri,masuri de dotare cu echipamente moderne,cu spatii spitalicești noi și moderne și cred ca ar trebui și o schimbare a normelor interne care sa nu mai permită posibilitatea unor scandaluri ca cele de la spitalul Pantelimon. Din păcate lucrurile se mișcă enorm de încet,sint prea multe interese străine sistemului de sănătate care presează și profita sub protecție politica de acesta.
Bună ziua
Foarte corectă abordarea dumneavoastră în acest subiect. Absolvenții de medicină ar trebui să rămână și să profeseze în România ,o perioadă de 5 ani , după care bineînțeles să poată fi liberi să-și aleagă direcția . Dar probabil ca și doamna are dreptate , toți absolvenții de facultăți de stat din România să își petreacă o perioadă de 5 ani muncind în România după terminarea studiilor , astfel statul să-și poată recupera într-un fel , parțial, investiția făcută.
Cu respect
Zi frumoasă.
Cred ca cea mai simplă soluție este învățământ superior plătit. Asa e corect. Și pentru a nu spune cineva că în acest fel se limitează accesul celor fără posibilități, ar trebui înființate și creditele de studii pe care studentul sa le plătească în primii 10-15 ani de muncă, oriunde în UE.
P.S. Nu e ideea mea, funcționează deja în UE, dar cu miniștri ai educației ca cei pe care ii are, i-a avut și probabil ii va avea România nu cred ca vom vedea așa ceva prea curând.
Nimic nou sub soare. Nu trebuie sa inventam noi roata.
Exista noțiunea de bursa-împrumut. Ii dai studentului, sa zicem 100000 în cei 5-6 ani de studii.
Când termina, dacă sta , sa zicem alți 10 ani în România, toată suma se transforma în bursa. Nu are de dat nimic înapoi. Dacă vrea sa plece mai devreme din România , își face calculul, vede dacă merita și înapoiază împrumutul care rămâne .
Totul e sa se stabilească bine suma și sa se semneze un contract clar .
Nu exista responsabilitate colectiva E un nonsens Pe de alta parte ceea ce propuneți a încercat deja Ceaușescu
Prin anii 80 se vehicula ideea ca cei care pleacă din tara sa plătească studiile efectuate în România
Am 2 fete .Amândouă studiază în UK
Una e la medicina cealaltă regie film
Nu am vrut sa rămână aici nu din motive pecuniare Ci pentru ca 2 lefegii ,din care am rămas doar eu , nu aveam relațiile și banii sa ne ajutam copiii în jungla de relații din România
Iar prietenii noștri medici de renume ieșeau la pensie pana când avea cea cu medicina nevoie de sprijin și mentolate
Cat privește pe cea care studiază regie film.nu aveam nici o relație
Deci, nu banii sunt problema, ci relațiile oculte și lipsa transparentei și meriticratiei ca,principii de funcționare a statului
Iar asta nu se va schimba prea curând
Normalitatea e din păcate tot afara
Noi avem probleme de sistem
Adaug un lucru care cred ca l-am auzit tot la radio, poate sunt și ceva statistici: un cost are pregătirea unui doctor și un altul îl are pregătirea unui economist de exemplu. Aveti dreptate!
Nu am o parere pro sau contra.Cred ca ambele puncte de vedere sunt valide ,depinde din ce parte privesti.Dar,sunt curioasa de dezbatere si ce pareri sunt.Eu sunt absolventa de Agronomie si nu profesez, dar am ramas in tara.Felicitari pentru deschiderea acestui subiect cat si pentru toate podcasturile pe care le faceti
Domnule Striblea as dori sa va felicit pentru transparenta, dar mi ar placea sa fiu si inlocul domnului R Naum sa va explic cu argumente ca am absolvit o facultate apoi am lucrat până m am lovit de hățișurile justiției ca avocat si ar fi trebuit sa devin un mijlocitor intre clienti si judecator! Apoi soarta a făcut sa lucrez la Ministerul Sănătății multi ani, iar in final m am căsătorit cu un cetățean străin medic care a vrut sa avem o mica afacere cu echipamente medicale. Dupa 10 ani de munca grea si cinstita intr o jungla ne am hotărât si am plecat in lume. Pot sa va spun ca aș putea scrie un roman despre experiența la Ministerul Sănătății si alt volum despre experiența ca mic întreprinzător privat. Din păcate in România problema incepe din studentie: ce învață tanarul student la medicină ? Ca daca n are pile si nu cotizeaza la Prof nu o sa invete mare lucru practic..ca mereu e fiul Prof cutare in fata lui oricat de pregătit ar fi! Mercurialul tarifelor la examene si ce a mai menționat doamna in scrisoare! In concluzie sunt doar 2 căi..sa ramai si sa iei exemplu celor care te au educat sau sa pleci sa te dezvolți intr o societate sănătoasă? In 7 ani am lucrat cu 9 ministrii de la toate partidele si pur si simplu intr o zi mi am facut ordine pe birou si mi am dat demisia fiind ca daca erai o persoana de bun simț nu era alta cale…proiecte și studii de fezabilitate am schimbat nenumărate de la începutul anilor 2000…avem azi ceva concret in 2024? De ce doar noi oamenii de rând trebuie sa dam ceva societății si cei care ne conduc sa se ocupe doar de afaceri personale, de partid etc?? Va mulțumesc daca ati avut răbdare să citiți! Va urmaresc cu drag si va respect! Aceleași gânduri bune domnului R Paraschivescu. Cartile domniei sale sunt pe noptiera peste mari si țări fiind asta e partea de Romanie de care imi e dor
Domnule Striblea,
Subiectul este foarte complex.
Vă lipsesc multe informații din interior.
Sistemul medical romanesc era acum 24 de ani, când am absolvit eu, unul extrem de corupt și mâncat pe dinăuntru de nepotism.
Orașele mari erau închise. Existau posturi doar în orașele mici sau nicăieri. Se dădeau șpăgi imense pentru un post de preparator universitar. Îmi vine să plâng de furie când îmi amintesc ce însemna să primești un post într-un spital mare.
Nu știu cum e acum. Am părăsit România în 2013. Mă simt foarte împlinit profesând aici – aici însemnând Germania, apoi Elveția și acum Belgia. Peste tot am fost tratat corect. Dacă medicii români continuă exodul, în condițiile unei crize globale de specialiști (mai ales în anumite domenii), înseamnă ca încă nu e chiar ok pentru ei în România.
Pe mine la facultate m-au ținut tata și mama. Am luat un examen de admitere (4.3 pe loc în anul meu), nu am intrat pe baza mediei de la bacalaureat, pe atunci nu conta la nimic – luasem 9.90, nu m-a întrebat niciodată nimeni. Facultatea mi-a oferit profesori în mare parte formați la pedagogia sovietică, dictatori și corupți. Laboratoare învechite, spitale puturoase și prost administrate, cămine mizerabile. Sigur, asta era la sfârșitul anilor 90. Aud ca acum e ceva mai bine, adică mai uman.
Încă o dată: în generația mea nu obțineai un post bun decât pe pile și pe bani. Rezidențiatul era cumplit, locuri puține și mulți absolvenți pe loc (câteva mii pe câteva sute), iar examenul testa doar capacitatea de a memora o materie imensă.
Și încă ceva: toți medicii sunt angajați în Occident pe baza de interviu; adică venim să competiționam pe piața muncii din UE. Dvs. sunteți un pro-european. Cum adică, medici nu au voie să se miște liber și să lucreze unde sunt acceptați pe teritoriul Uniunii?! Și eu sunt puțin dezamăgit de modul în care puneți problema, dle Striblea, în loc să spuneți ca Statul Roman ar trebui să găsească metode să-i stimuleze pe absolvenți să rămână, propuneți o metodă coercitivă, împotriva legislației UE…
Cu stimă
Traian Rusu
medic specialist psihiatru
Foarte argumentat răspuns!!!
Corect, fiecare are dreptul la o opinie. Pana la legiferare normal ca exista divergente.
Totusi, a pune doar medicina in focus este punctul critic – statul cheltuie de asemeni si cu alti absolventi
Da! Cred ca ar trebui sa ramana in tara. Scoala este gratuita, platita din taxe! O anumita taxa nu va fi echitabila! Absolventul trebuie sa profeseze cel putin 10 ani in tara.