La un an și cinci luni de la instalarea președintelui Nicușor Dan la Cotroceni, suntem într-o nouă paradigmă politică. După câștigarea alegerilor prezidențiale de către actualul președinte, electoratul pro-european, modernist, avea speranța că România va intra într-o nouă etapă. Chiar dacă o bună parte dintre români erau conștienți de situația bugetară, de criza statului, care cheltuia mai mult decât își permitea, exista speranța că cei doi lideri care se bucurau de multă încredere în rândul acestui electorat, Nicușor Dan și Ilie Bolojan, vor putea redresa situația și vor putea da un nou curs țării.
Acum, PNL și USR, principalii susținători ai lui Nicușor Dan, sunt în opoziție, au pierdut puterea, iar tandemul Nicușor Dan–Ilie Bolojan s-a rupt. Dacă e să vorbim cinstit, tandemul nu a existat niciodată în realitate. A fost doar o formulă promovată pentru câștigarea alegerilor prezidențiale și pentru a trece de primul hop: formarea guvernului. Însă, chiar dacă a existat doar în percepția unei părți a electoratului, acest „tandem” oferea o perspectivă și mobiliza electoratul „modernist”, pro-european, să treacă mai ușor peste perioada grea care se anunța, marcată de reforme dureroase.
Electoratul pro-european și suveraniștii: două tabere, aceleași nemulțumiri
Situația actuală din societate se poate descrie foarte simplu: tensiune, polarizare, lipsă de speranță. Suntem ca două triburi adversare: nu ne ascultăm, nu ne auzim, doar ne războim. Da, am descris relația dintre „suveraniști” și pro-europeni, moderniști. Folosesc etichetele „suveraniști” și „pro-europeni” pentru că s-au fixat în percepția publică și sunt ușor de recunoscut.
Ambele electorate, ambele triburi, sunt pe picior de război, chiar dacă au aceleași nemulțumiri: corupția, inegalitățile, inechitățile, lipsa de eficiență a statului în asigurarea unor servicii de bază, lipsa de încredere în instituțiile politice. Problemele sunt aceleași, dar fiecare „trib” vede diferit soluțiile pentru rezolvarea lor.
Când vine vorba despre speranță și despre cine poate schimba lucrurile în bine, tabăra suveranistă se regăsește în Călin Georgescu, George Simion și AUR. Susținătorii acestei tabere cred că aceștia, odată ajunși la putere, pot face schimbarea pe care o așteaptă. Sunt liderii și vehiculul politic în care își pun speranța. Chiar dacă, de obicei, în spațiul public apar doar sondaje „desenate”, cifrele prezentate sunt în mare parte conforme cu așteptările acestei tabere și, de aceea, întrețin speranța în această zonă. De fapt, nici nu mai contează procentele, ci ordinea în clasament. Atât timp cât suveraniștii văd că preferații lor sunt pe primul loc, rămân mobilizați. Iar la această oră sunt cei mai mobilizați la vot și cei mai radicali.
De ce PNL și USR pierd încrederea electoratului pro-european
De partea cealaltă, pentru electoratul pro-european, pentru moderniști, situația nu este roză. Chiar dacă Ilie Bolojan este liderul care se bucură de cea mai mare încredere în rândul pro-europenilor, realitatea politică arată că PNL și USR mai au de făcut clarificări interne.
PNL trebuie să își rezolve problema puciștilor, pentru a nu mai lăsa loc percepției că în interiorul partidului există o tabără apropiată de PSD, care împiedică reformarea acestuia. PNL a stat șapte ani la guvernare, foarte mult timp într-un mariaj cu PSD. În multe momente, a părut mai degrabă un partid care preferă păstrarea unor privilegii și nu își dorește reformarea statului. E nevoie de o schimbare de atitudine. PNL trebuie să se redefinească: cine este, ce vrea și cum se raportează la viitor. Are o șansă uriașă să facă acest rebranding cu Ilie Bolojan. Se poate rupe de trecut și poate proiecta o altă imagine.
Ilie Bolojan nu are un contracandidat de același nivel în rândul puciștilor. Cu alte cuvinte, nici Veștea, propunerea de premier, nici Cătălin Predoiu, nici Alina Gorghiu nu se pot bate de la egal la egal cu președintele partidului. Niciunul nu poate insufla speranța că ar putea câștiga alegerile sau că ar putea duce partidul peste 20%. Cei trei lideri ai taberei puciștilor pot cel mult „vinde” ideea că partidul poate ajunge la guvernare într-o alianță cu PSD. Doar că guvernarea în timp de criză duce la pierderea de procente. PSD este un partid aflat în picaj, exact ca un om care se îneacă și care, din disperare, îl trage la fund și pe salvator. Iar timpul rămas până la alegerile din 2028 este foarte scurt.
Bolojan trebuie să reformeze PNL, să îi construiască o identitate pentru anii 2028–2032, să îl despartă de trecut și să pornească un proiect credibil, care să reaprindă speranța electoratului pro-european, modernist.
USR trebuie să înțeleagă că nu poate reuși pe cont propriu și că nu se mai poate baza pe Nicușor Dan. Chiar dacă în rândul votanților USR sunt și mulți susținători ai lui Nicușor Dan, aceștia trebuie convinși că nu mai există un parteneriat cu președintele. De asemenea, USR trebuie să își definească identitatea și să facă un rebranding. Partidul s-a maturizat mult în mandatul lui Fritz, reprezentanții săi nu mai sunt „istericii” de serviciu, dar mai este de lucrat. Mai ales, USR trebuie să înțeleagă că va avea de pierdut dacă va ajunge din nou în situația din perioada în care Cioloș era președintele partidului, când partidul avea o viziune, iar președintele alta.
Poate o alianță PNL–USR să redea speranța electoratului pro-european?
Nici PNL, nici USR nu vor reuși pe cont propriu. Nu trebuie uitat că acțiunea de destructurare a celor două partide va continua. Nici președintele, nici PSD, nici puciștii și nici chiar AUR nu vor o construcție PNL–USR pe modelul Alianței DA.
Ar fi un adversar puternic pentru fiecare dintre aceste forțe.
Sabotajele la adresa acestui proiect vor continua. Prin toate mijloacele. Niciun liberal, niciun userist nu trebuie să uite că adversarii au toate pârghiile.
Strategic vorbind, PNL și USR au doar o pârghie: dorința de schimbare a electoratului pro-european. Restul, bani, televiziuni, posibilitatea de a desfășura acțiuni speciale, structuri de stat, instituții, se află în mâinile adversarilor.
Așadar, PNL și USR pot reda speranța electoratului pro-european doar dacă construiesc un proiect capabil să se bată de la egal la egal cu AUR și să câștige alegerile. Iar acest proiect nu se construiește ușor, mai ales după atâția ani în care cele două forțe au fost adversare și s-au bătut pe același electorat. Poate fi realizat doar de sus în jos, pornind de la lideri, nu de la bază. Și trebuie pregătit încă dinaintea alegerilor locale.
Construcția acestui proiect trebuie începută imediat după ce ambele partide își clarifică situația internă. Trebuie creată forța care poate reaprinde flacăra speranței.
*Cristi Hrițuc este consultant politic cu experiență în campaniile electorale din România și Republica Moldova și fost consilier de stat în administrația Băsescu. Textul a fost postat și pe contul de substack al lui Cristi Hrițuc
**sursa foto copertă: Inquam Photos /Codrin Unici
