Nicușor Dan a fost văzut ca unul dintre principalii responsabili pentru această criză politică, pentru faptul că nu a oprit moțiunea de cenzură. Ieri am putut vedea filosofia lui, felul în care a privit lucrurile. Iată citatul extrem de relevant: „În opinia mea, urgența momentului pentru România este o stabilitate care implică o colaborare între mai multe partide și ar fi mult mai rău pentru România ca, în locul unui președinte care încearcă să medieze și să mențină acest echilibru, să aibă un președinte care să se implice în jocul politic și, eventual, să fie minoritar și foarte zgomotos. Cred că acesta ar fi un lucru negativ pentru România”.
Pot să înțeleg această abordare, în special din partea unui om care nu a cunoscut partidele politice din interior. ND a fost primarul care a făcut multe lucruri prin compromis. A dat câte ceva și PSD, și PNL, și USR la PMB. Doar că, atunci, lucrurile erau mult mai puțin vizibile, iar ceea ce se întâmpla în subteran atrăgea foarte puțin atenția presei.
Prin declarația dată ieri, Nicușor Dan a încercat să își justifice jocul: stabilitate. A încercat să își justifice jocul pasiv: era minoritar, nu avea pârghii. Aceasta a fost abordarea lui.
Nicușor Dan a mizat pe stabilitate și compromis
În poziția lui, la început, au fost și Băsescu, și Iohannis. Amândoi au făcut un joc în forță. Niciun președinte nu a plecat la drum cu o majoritate stabilă. Predecesorii săi au preferat să fructifice legitimitatea și forța populară, intrând imediat în conflict cu adversarii. Este drept, foștii președinți aveau un partid puternic în spate. ND a preferat să joace „soft”. Foștii președinți au preferat să uzeze de toate pârghiile de putere, actualul președinte a preferat o altă abordare.
Declarația lui Nicușor Dan nu îl exonerează de răspunderea pentru criza politică, dar lămurește pentru public o parte din jocul politic. Până la urmă, tabloul din prima zi de mandat arăta astfel: un președinte neexperimentat în treburile statului, care nu cunoștea harta puterii; o coaliție neomogenă, cu partide care trecuseră printr-o campanie grea; un PSD prăbușit după campanie, ajuns la un minim istoric și care și-a ales un lider ce fusese mâna dreaptă a lui Ciolacu, adică fără potențial de creștere și obligat să apere moștenirea fostului premier; un PNL nereformat, cu o grupare foarte puternică, apropiată de zona PSD, pentru care liberalismul înseamnă cât mai multe afaceri; un președinte al PNL care a greșit grav atunci când nu și-a făcut echipa de conducere.
Același președinte al PNL era și premierul României și toată lumea știe că era inflexibil și prea puțin dispus la compromis. La toate acestea se adăuga o situație socială gravă, marcată de tensiuni și falii.
Nicușor Dan nu a avut deloc un context favorabil. S-au suprapus crize peste crize, iar lipsa lui de experiență și faptul că nu are un „caracter de mascul alfa” au contribuit din plin la adoptarea unor decizii proaste. Dar nu este numai el responsabil pentru tot ceea ce s-a întâmplat.
Grindeanu și puciștii l-au păcălit că va exista imediat un guvern și că situația va fi stabilă. Consilierii de la Cotroceni l-au încurajat să meargă pe acest drum. Oameni fără experiență politică, veniți din primărie sau de peste hotare. Au mai fost o grămadă de sinecuriști care i-au cântat la ureche: „centru, centru”. De asemenea, televiziunile partenere ale PSD au creat bine „cadrul” de desfășurare a jocului.
Crizele suprapuse i-au redus drastic spațiul de manevră
S-a ajuns ca un guvern să cadă exact când era mai rău: criza din Golf, programul PNRR ajuns la final, războiul din Ucraina și tensiunile din societate aflate încă într-un stadiu avansat.
Probabil, Nicușor Dan a calculat astfel: „Nu am pârghii, merg cu forța dominantă”. Avea însă pârghii, iar principala era forța dată de voturile din spatele său. Dar asta este.
Teoretic, politic, ar trebui ca, la un moment dat, să plătească toți cei care l-au împins spre acest dezastru: Grindeanu, puciștii, consilierii, sinecuriștii. De obicei, toate se decontează la un moment dat.
Cel mai important este însă ca Nicușor Dan să înțeleagă exact ce a făcut și să găsească soluția pentru a conduce jocul. Acum este mult mai greu, mai ales când nu mai are o cotă de încredere care să îi permită să facă acest lucru.
O să închei cu ceea ce am mai spus și în trecut. Șansa lui Nicușor Dan este împăcarea cu Bolojan, deși acum nu mai pare posibilă. Șansa lui Nicușor Dan este un joc comun cu forțele reformiste, moderniste. Totul se poate repara, chiar dacă o parte dintre punți au fost arse.
*Cristi Hrițuc este consultant politic cu experiență în campaniile electorale din România și Republica Moldova și fost consilier de stat în administrația Băsescu. La data de 2 iunie a fost invitatul lui Cătălin Striblea în podcastul Vorbitorincii LEADERS:
**textul a fost postat pe contul de substack al lui Cristi Hrițuc și preluat pe www.vorbitorincii.ro cu acordul autorului
***foto copertă: Inquam Photos /Codrin Unici
2 răspunsuri
Ideea ca ND e soft, moderat, ne-alfa e probabil preponderenta in opinia publica. Eu nu exclud sa fie chiar deprimat.
Dar desemnarea lui Vestea, si mai ales modul in care a fost facuta, nu a fost un exemplu de moderatie. Dimpotriva, dupa mine, a fost un act foarte agresiv.
Nici iesirea publica a lui ND la alegerile anulate, in ajutorul unui anumit candidat, cand votul inca era in desfasurare, nu cred ca a fost un exemplu de comportament democratic.
Nu stiu ce/cine il motiveaza pe presedinte. Poate foarte bine sa fie cum ziceti, un fel de progresist molcom si tipicar. Dar cred ca trebuie spuse si actiunile lui contrare acestei teze. Nu de alta, dar daca am invatat ceva din comunism, a fost sa nu bag capul in nisip, ignorand intamplari reale de dragul confirmismului.
Notiunea de compromis are, la ora actuala ceva ce nu e in regula. Este acuzat Bolojan ca este inflexibil. Nu-l vad pe Bolojan de calibrul domnului Coposu, care a spus ca neociem orice, dar nu negociem principii.
Personal, nu stiu si nu cred ca cei doi au stat la masa fara alti trepadusi si sa spuna fiecare ce asteapta de la celalalt si care sunt liniile rosii ale fiecaruia.
Eu unul nu l-am iubit niciodata pe actualul presedinte. S-a pretins altfel, dar a procedat exact ca toti politicienii, deci e fatarnic. CUm asa?
Pai in 2016 n-a iesit primar, dar a iesit consilier. Transforma USB in USR si rupe contractul cu bucurestenii si candideaza ca deputat. Peste 4 ani, face la fel: rupe unilateral contractul cu cei ce l-au votat deputat si candideaza din pozitia de deputat la primaria capitalei pe care o cistiga. Isi da demisia de la camera abia dupa ce cistiga Bucurestiul. SI doamna Firea a facut la fel, dar din pozitia de senator. In 2024 cere ier votul bucurestenilor pentru un alt mandat de primar. Si, ce sa vezi, iar rupe unilateral contractul, joaca la 2 capete si iese preseddinte. Demisioneaza din functia de primar dupa ce este ales, obligind statul la o alta cheltuiala si devine presedinte.
Da, stiu, nu-i problema, si Bolojan a facut la fel, a fost sef de consiliu judetean si abia dupa ce a devenit senator a demisionat. Eu stiu ca democratia costa, ca e nevoie de alegeri, dara daca legile electorale si chiar legea fundamentale n-ar mai permite asa ceva cheltuielile ar fi ceva mai mici cu democratia.
Nu s-a adresat Parlamentului (Joahnnis a facut-o repede si a avut succes), nu a mers la CSM, si-a numit o ruda indepartata a partenerei de viata in fruntea procurorilor… Se declara conservator, crestin, cu familia traditionala, dar este ilogic, fiindca traieste fara a fi macar casatoriti civil. N-am probleme cu asta, este problema lui, traiesc undeva unde chestia asta este curenta, dar semnalez inconsecventa logica intre comportament si declaratii…