„Mickey Mouse trebuie să plece” la Excelsior sau cum arată teatrul viitorului

Ești la Teatrul Excelsior și nu prea. Ai bilet la premiera „Mickey Mouse trebuie să plece”, dar pe ecranul mare din hol scrie „Colegiul Național Sfântul Augustin”. Dincolo vezi „Bibliotecă”, „Secretariat”, „Clasa a XII-a D”. Te întâmpină portarul și te pune la curent cu regulile din „liceu”.

Eda și Dan Coza construiesc, la Excelsior, probabil cea mai radicală experiență teatrală interactivă din România.

Tragi un jeton care te repartizează într-o echipă: a elevului dintr-a XII-a, reprezentant în consiliul școlii, a profului de filosofie, a profei de chimie sau a reprezentantei părinților în comitetul liceului. Și, fără să-ți dai seama exact când, intri în poveste.

Afli că ești în mijlocul unui protest al elevilor care durează de peste două săptămâni. Baricadează clase și nu lasă profesorii să intre la ore. Motivul? O mare parte dintre ei au luat 1 și 2 la un eseu de filosofie pe tema libertății personale, pe motiv că au folosit AI. Plot twist-ul fiind că profesorul le spusese că pot folosi telefoanele și orice sursă disponibilă.

De aici, spectacolul explodează în zeci de direcții. Îți urmezi personajul prin săli, coridoare și discuții și afli povestea din tot felul de unghiuri: de la tocilari și elevi mai puțin performanți, de la profesori cool, de la profesori severi, de la director, bibliotecară, părinți.

Un spectacol-imersiune în care nu mai există graniță clară între actori și public

Și partea cea mai bună? Tu nu stai cuminte într-un scaun, în întuneric. Poți întreba orice. Poți interveni în anumite momente. Devii parte din mecanismul poveștii. La final, toate grupurile se întâlnesc în consiliul școlii.

Actori și spectatori intră în aceeași dezbatere. Și ce dezbatere… E bun sau rău AI-ul? Care mai e rolul școlii într-o lume în care informația și instrumentele sunt deja în buzunarul fiecărui elev? Sunt profesorii pregătiți pentru revoluția asta? Dar noi? Pentru că adevărul e că tehnologia a accelerat atât de tare, încât mulți încă încearcă să înțeleagă regulile jocului în timp ce jocul deja se schimbă.

Și – ca să simți că exostă un deznodământ – ți se pune votul în mână. Nu vă spun ce anume veți vota. Dar vă spun doar atât: de la un spectacol la altul, rezultatul votului a fost diferit. Și asta spune enorm.

Dacă mergeți cu copiii voștri, experiența devine și mai interesantă. Tânărul meu are (încă) 19 ani, e în anul 2 la Drept și a luat totul extrem de în serios. La un moment dat mi-a zis: „Am uitat că sunt la teatru.” Și cred că ăsta e cel mai mare compliment pe care îl poate primi un spectacol în care te cufunzi cu totul: polemizezi cu vecinul de culoar, explici altuia chestii ce țin de LLM-uri, te ia copilul la rost că votul tău nu e același cu al lui. 🙂

După spectacol, o doamnă chiar ne-a întrebat care este parola la lift, crezând că suntem parte din echipă. :))))) Nu-i bai, că și noi am crezut că alții sunt actori, iar, când colo, unul dintre ei era profesor la Politehnică și văzuse spectacolul din toate cele patru puncte de vedere. Atât e interesant i s-a părut.

Finalul rămâne deschis, iar votul publicului schimbă sensul poveștii de la o seară la alta.

Cei de la Excelsior, pe care îi iubesc sincer, au realizat o chestie de-a dreptul magică. E, probabil, cea mai imersivă experiență teatrală pe care am văzut-o în România. Iar faptul că finalul rămâne deschis și se schimbă în funcție de public – vârstă, educație, profesie, convingeri – face totul și mai viu.

De fapt, miza spectacolului depășește rapid scandalul legat de inteligența artificială. În fața ta se recompune, bucată cu bucată, o întreagă societate românească: cu reflexe autoritare, frici noi, reguli neclare și generații care nu mai vorbesc aceeași limbă. Dincolo de tema AI-ului, spectacolul se transformă treptat într-o scanare a ceea ce suntem și a ceea ce trăim: neîncrederea dintre generații, autoritatea exercitată arbitrar, nevoia de control, anxietatea tehnologică, părinții care contestă tot, profesorii care încearcă să supraviețuiască unui sistem depășit și elevii care simt că regulile se schimbă în timp ce jocul e deja în desfășurare.

Bravo, Eda & Dan Coza! Bravo-bravo-bravo! Bravo tuturor actorilor și celor implicați. Spectacolul ăsta o să facă valuri.

Biletele sunt disponibile pe site-ul Teatrului EXCELSIOR. Pe 23 mai, la Noaptea Muzeelor, intrarea este liberă pe bază de rezervare. Grăbiți-vă. 🙂

*sursă foto: Teatrul EXCELSIOR, Cosmin Kleiner Stoian