Caută
Close this search box.

Festivalul Astra Sibiu continuă online. Ce filme puteți vedea de acasă.

Scris de:
  • Alina Tonigaru
    Alina Tonigaru

După o săptămână de festival, te cuprinde o încântătoare oboseală: multe filme ți s-au agățat în minte și o să le tot porți cu tine, nu neapărat ca un bagaj, ci mai degrabă ca niște accesorii fancy care-ți fac garderoba mai interesantă.

Ieri s-a încheiat a 31-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar Astra Sibiu, dar încă nu s-a pus punct de-a binelea, pentru că până pe 10 noiembrie 2024 acesta continuă online cu o selecție de 39 de filme pe care le puteți vedea de pe canapeaua de acasă. Programul și biletele pentru sesiunea online le puteți găsi aici: https://www.astrafilm.ro/astra-film-online .

La Gala Astra Film Festival 2024 s-au acordat premii pentru competițiile România, Europa Centrală și de Est, Voci Emergente ale Filmului Documentar și DocSchool, la care se adaugă premierea proiectelor inovatoare din cadrul programului special Doc Tank.

Secțiunea Europa Centrală și de Est

Premiul pentru cel mai bun film a plecat către documentarul polonez „Pădurea”, de Lidia Duda, „cu o cinematografie desăvârșită, unde scenariul devine mai mult decât un decor, se transformă într-un simbol al protecției și al vulnerabilității, un spațiu mental care reflectă granițele identității noastre și ne provoacă să ne gândim cum protejăm ceea ce ne este drag”, a motivat juriul. Fiecare cadrul din acest film este o frumusețe copleșitoare, vă mărturisesc că m-a vrăjit povestea vieții unei familii cu trei copii mici care locuiește izolată într-o pădure la granița cu Belarus.

LAS/FOREST by Lidia Duda (trailer)

Ei înregistrează viața sălbatică cu ajutorul unor camere lăsate pe traseele urmate de animale. Doar că, la un moment dat, camerele surprind grupuri de imigranți din Orientul Mijlociu împinși spre Polonia, care nu e tocmai o țară binevoitoare cu imigranții. Poliția de frontieră poloneză îi alungă înapoi spre Belarus, pentru că ”Polonia nu primește decât persoane cu pielea albă. Nu le lasă să intre pe cele cu pielea neagră”Guvernul nostru îi împinge înapoi”, cum spune unul din copii, iar familia este prinsă într-un efort continuu de a le acorda ajutor, atât cât e cu putință: batoane proteice fructe uscate, sucuri, pansamente, dezinfectante. ”Trebuie să ne învățăm copiii să înfrunte lumea”, spun părinții. Însă asta nu împiedică ca tragediile să se deruleze în continuare.

Premiul pentru cea mai bună regie a fost acordat filmului documentar „Tata”, de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, „un film care ne oferă o explorare curajoasă, concretă și profund vulnerabilă a violenței sociale și intime”, potrivit motivației juriului. Despre filmul Tata, premiat la Festivalul de film de la Toronto, v-am povestit pe larg aici.

Tata de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc (trailer)

Secțiunea Voci Emergente ale Filmului Documentar

Premiul pentru Cel mai bun film a fost acordat documentarului „Răzvrătire nocturnă”/”Rising Up at Night”, de Nelson Makengo, un film „realizat aproape exclusiv noaptea, este o performanță tehnică impresionantă care nu își pierde niciodată concentrarea asupra umanității personajelor și asupra capacității lor de a găsi soluții prin colaborare”, a motivat juriul. documentarul este o critică politică subtilă a consecințelor eșecurilor sistemice din Congo și a intereselor geopolitice din Africa asupra luptei cotidiene pentru supraviețuire și demnitate a locuitorilor din Kinshasa, formulată ca o incursiune hipnotică în mentalul colectiv.

Răzvrătire nocturnă”/”Rising Up at Night”, de Nelson Makengo (trailer)

În cadrul aceleiași categorii, Premiul pentru cel mai bun regizor a fost acordat regizoarei iraniene Farahnaz Sharifi pentru filmul „Planeta mea furată”, în care regizorul „folosește călătoria sa personală pentru a cartografia realitățile tumultuoase ale națiunii, atât suferințele existente, cât și bucuria unui viitor optimist, având în centrul său rolul esențial al femeilor”, au spus membrii juriului. Din descrierea documentarului aflăm că regizoarea s-a născut în timpul revoluției islamice și s-a opus constant controlului socio-politic și cultural impus de aparatul de stat, alegând să ducă o viață dublă pentru a putea supraviețui.

Secțiunea România

Această categorie a avut în competiție 13 filme, iar câștigătorul premiului pentru Cel mai bun film este un portret de familie care „bântuie spectatorul mult timp după genericul de final” – „Alice On and Off”, de Isabela von Tent, „documentarul care aduce în prim-plan o adolescentă artistă devenită mamă, într-un univers liminal, tenebros, plin de riscuri si brutalitate”, au declarat membrii juriului.

Alice On and Off”, de Isabela von Tent (trailer)

Premiul pentru Cel mai bun Regizor i-a fost acordat regizoarei Alexandra Gulea, pentru documentarul„Maia – Portret cu Mâini”.Juriul a fost impresionat de „secvențele memorabile care dovedesc încrederea regizoarei în propria viziune cinematograficăși consistența abordării sale, la hotarele non-ficțiunii”.

Maia – Portret cu Mâini de Alexandra Gulea (trailer)

La această categorie s-a acordat și o Mențiune specială, primită de Adrian Dohotaru pentru filmul documentar „Moartea lui Iosif Zagor”,„un lungmetraj de debut structurat ca o revelație din interior, o privire pătrunzătoare în interiorul unei crize sociale profunde”, potrivit motivației date de juriu.

Moartea lui Iosif Zagor de Adrian Dohotaru (trailer)

Secțiunea Studențească

Juriul a decis că Cel mai bun film al competiției din acest an este „Visându-l pe Putin”, de Nastia Korkia și Vlad Fishez, un film care reflectă un moment istoric distopic, unde fantomele tiranilor se infiltrează în adâncurile ființei noastre sociale prin intermediul tehnologiei digitale”.

Cea Mai Buna Regie, în cadrul aceleiași secțiuni, a fost oferit documentarului „Omagiu pentru un apartament”, de Paula Ďurinová „un film care utilizează un limbaj vizual poetic pentru a crea o scrisoare de dragoste către un loc ce reunește amintirile bunicilor ei disidenți.

Filmul documentar „Toată ziua-i noapte” de Daniel Țîcu a primit Mențiunea Specială a Juriului, în cadrul aceleiași categorii. „Tânărul regizor se uită cu răbdare și perseverență la străbunicul său pe patul de moarte”, a arătat juriul.

Au mai fost 8 proiecte selecționate în acest an; Premiul Astra Film Doc Tank Emerging Voices oferit de VOYO a fost acordat unui documentar care „transformă căutarea victimelor lagărelor de muncă forțată din România comunistă într-o meditație despre memorie și dreptate” – „The Digs”, de Diana Munteanu (regizor) și Ana Maria Vijdea (producător). Premiul Astra DocTank Postproduction, oferit de Chainsaw Europe Studio a revenit documentarului „How come we ended up here”, de Toma Peiu și Luiza Pârvu, pentru „modul unic în care explorează complexitatea intersecțiilor culturale și estetica vizuală captivantă”. Astra DocTank Consultancy Award, oferit de Raina Films (Consultanță și analiză pe strategia de festivaluri) a mers către „RATAFÁK – Puppet of fear”, regizor și producător Marek Vaňous (Slovacia). Astra DocTank East Silver Market Award, oferit de Institute of Documentary Film, a revenit documentararui „Love Porn”, de Ruxandra Gubernat (regizor) și Tudor Hermeneanu (producător).

Ce alte filme mi-au mai plăcut?

Unul dintre ele este ”Umberto Eco. Biblioteca Lumii”/”Umberto Eco. La Biblioteca del Mondo” de Davide Ferrario. Este mai mult decât un documentar. Surprinde clipe din viața scriitorului laureat al Premiului Nobel care a reușit să strângă o bibliotecă senzațională, cu 30000 de volume, din care 1200 de cărți rare. Bonom, șarmant și ironic, Eco este îndrăgostit de fiecare filă a fiecărui volum și e capabil să croșeteze o întreagă poveste separată despre fiecare carte a sa. Aici am scris pe larg despre asta.

Umberto Eco. La Biblioteca del Mondo de Davide Ferrario (trailer)

Între tăcere și păcat” de Diana Nicolae este un alt documentar-portret, acesta urmând viața poetei și disidentei Ana Blandiana. Dacă ați trăit acele vremuri ante și post-decembriste, documentarul vă va mai lua un văl de pe ochi, dezvăluindu-vă unghiuri neștiute din acea perioadă. Dacă faceți parte din GenZ filmul e de-a dreptul obligatoriu: e o fărâmă de istorie văzută prin ochii celei care a rămas un reper de moralitate peste ani și căreia îi datorăm existența Memorialului Victimelor Comunismului și ale Rezistenței, de la Sighet.

Între tăcere și păcat” de Diana Nicolae (trailer)

Dacă tot au fost în week-end-ul trecut alegeri în Georgia, să știți că tot despre o campanie electorală este vorba și în filmul ”Georgia surâde”/”Smiling Georgia” de Luka Beradze. Doar că surâsul acesta este nițel știrb, ca mai toată populația săracă a Georgiei. în campania electorală din 2012 fostul președinte Mikhail Saakašvili promite că le va pune dinți tuturor, doar că, pentru asta, oamenii ar trebui să își scoată dinții rămași. Lucru care se întâmplă. Ceea ce nu se petrece este victoria în alegeri a lui Saakašvili. Cum este manageriată toată această poveste de râsul-plânsul? Puteți vedea pe platforma online a Astra Festival Film

Smiling Georgia de Luka Beradze (trailer)

”Câinii latră, caravana trece / Of Caravan and the dogs” – o producție Aslkod Kurov și Anonymous1 despre activiștii și jurnaliștii din Rusia lui Putin înainte și imediat după declanșarea războiului din Ucraina, până la închiderea activității acestora în Rusia, în mod voluntar sau prin forța legii. Novaya Gazeta, ONG-ul Memorial, Echo Radio și Rain TV sunt, rând pe rând, închise. ”Apelul la pace a devenit extremist în Rusia” constată unul dintre jurnaliști. Un altul propune ironic o ”soluție” prin care să se respecte legea ce interzicea a se vorbi despre război, fără ca să își încalce îndatorirea de a spune adevărul: ”putem sa scriem texte pe care sa ni le citim noi unul altuia; așa nu încălcăm nici legea, nici principiile

Of Caravan and the dogs” de Aslkod Kurov și Anonymous1 (trailer)

Filmul „Interzis”/”Forbidden” de Anelise Sălan pare a fi, la început, o clasică poveste de dragoste a unei femei de 43 de ani și a iubitei ei, ceva mai tânără. Viața li se derulează cu scene tandre ori certuri banale, însă totul intră în malaxorul societății românești, în cea mai mare parte obtuză și intransigentă. România este printre ultimele țări din UE care nu recunoaște parteneriatele civile. Documentarul „Interzis” este o poveste despre dragoste și acceptare, dar e și o confruntare cu autoritățile statului inclusiv de a da în judecată statul la CEDO.

Interzis de Anelise Sălan (trailer)

Deși am avut zile pline la Sibiu, la festival, mărturisesc că mi-au scăpat unele dintre filmele premiate, așa că eu fug pe platforma online a Astra Film Festival, unde multe dintre acestea se mai pot încă vedea până pe 10 noiembrie 2024. Ceea ce vă doresc și vouă.

Site-ul WWW.VORBITORINCII.RO a fost partener media a Astra Film Festival.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă alte noutăți