General
aprilie 28, 2025

Historincul. Gustul comunismului

Scris de:

Adriana Craciun

Vorbitorincii sunt o comunitate independentă de analiști și publiciști. Lucrăm în interes public și credem că o nație are nevoie de bun simț și cultură pentru a progresa. Singurele surse de finanțare sunt contractele de publicitate, plățile Google pentru audiența din Youtube și donațiile voastre. Dacă vreți să ne sprijiniți, puteți apăsa acest buton.

Pentru a înțelege mai bine impactul comunismului asupra vieții de zi cu zi din România, istoricul Cosmin Popa a analizat într-un nou episod din Historincul unul dintre pilonii centrali ai regimului: alimentația. „Comunismul nu a fost o dictatură de modernizare, iar progresele obținute au fost spectaculoase prin raportarea României la ea însăși, nu la vecinii săi”, spune Cosmin Popa.

Comunismul a avut întotdeauna o „relație aproape mistică” cu alimentația, considerând-o un semn al progresului social, susține Cosmin Popa. „Alimentația, mâncarea, civilitatea sunt toate semnele progresului”, a explicat el.

De la venirea la putere, regimurile comuniste s-au confruntat cu „greaua moștenire” a trecutului și au considerat asigurarea unui minim de acces la alimentație ca fiind un obiectiv major.

Dar, în pofida procesului de industrializare accelerată care a început la mijlocul anilor ’50, s-a intensificat la sfârșitul lor și a atins apogeul după venirea lui Ceaușescu la putere, România a rămas, totuși, una dintre cele mai slab dezvoltate țări din Europa, potrivit istoricului.

Deși perioada de vârf a popularității comunismului este asociată mai mult cu sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, este important să ne uităm și la câteva cifre relevante care reflectă realitățile economice ale acelei perioade. Cosmin Popa spune că un aspect este consumul, care fost mereu un „copil vitreg” al regimului comunist, „fiind permanent neglijat în raport cu industrializarea sau celelalte tipuri de creșteri”.

„Dacă în 1965 circulația mărfurilor contribuia cu 7,5% în venitul național al României, așa cum se calcula el după statistica sovietică, în 1968 ponderea acestuia scăzuse la 3,9%. Sigur, era o pondere dată de creșterea economică generală, dar asta arăta o rămânere în urmă a acestor indicatori. O rămânere în urmă care se înregistra, repet, în vârful perioadei de conciliere a comunismului cu necesitățile unei societăți moderne, adică atunci când regimul era foarte atent la consum, era foarte atent la traiul zilnic, la creșterea gradului de civilitate al populației României, și cu toate astea este cel mai mic procent dintre țările comuniste”, explică Popa.

Astfel, România era depășită semnificativ de URSS, Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia, ceea ce arată o diferență majoră între modul de dezvoltare al României și al celorlalte țări. „URSS avea 6,5%, ceea ce în România nu se putea compara cu industria Uniunii Sovietice, nici cu industria de armamente, nici cu celelalte cheltuieli, să spunem, politice ale URSS-ului. Cehoslovacia avea 8,9%, Bulgaria 9%, Polonia 10,7%, RDG-ul 12,2%, iar Iugoslavia 12,3%”, a spus Cosmin Popa.

Deși în perioada comunistă România a înregistrat o evoluție a sectorului industrial, un aspect mai puțin discutat este numărul mic de salariați raportat la mia de locuitori.

Astfel, în 1968, „România avea cel mai mic număr de salariați raportați la mii de locuitori, și anume 247. Polonia avea 286, Bulgaria 306, Ungaria 333, RDG 332, URSS 358, și Cehoslovacia 407 de salariați la mia de locuitori”, conform istoricului.

„Consumul alimentar al României era, la sfârșitul anilor ’60, cel mai modest”

„Comerțul spune cât e de prosperă o societate, chiar și un comerț de stat”, spune Cosmin Popa la Historincul. În cazul României, până la sfârșitul anilor ’60, proporția dintre comerțul urban și cel rural rămăsese constantă, cu 75% din comerț desfășurat în orașe și 25% în sate, conform istoricului.

Un fenomen interesant s-a petrecut în această perioadă: pe fondul colectivizării agriculturii, când sectorul agricol teoretic devenea mai productiv, cantitatea de alimente disponibile în magazinele sătești a crescut semnificativ între 1965 și 1968.

„În 1968 aveam 47,9% din alimentele achiziționate de lumea sătească în rețeaua de comerțuri de stat. Ceea ce mai însemna, de fapt, că țăranii nu mai produceau atât de mult cât produseseră în propriile gospodării, dar și că avusese loc un avans al acestei modernizări”, explică Popa.

În perioada comunistă, în România a existat un transfer masiv al populației rurale către orașe, ca urmare a necesităților industrializării.

„Cea mai interesantă statistică este legată de consumul alimentar al României în comparație cu vecinii săi comuniști. Sigur, comunismul a avut trăsături comune în toate țările, însă comunismul românesc a fost unul particular, în sensul rău al cuvântului. Consumul alimentar al României era, la sfârșitul anilor ’60, cel mai modest”, conform lui Cosmin Popa.

Potrivit statisticilor oficiale, citate de istoric, un locuitor din România, în 1968, consuma 31,5 kg de carne pe an, în timp ce în Cehoslovacia consuma 63. În RDG 61, în Polonia și Ungaria câte 52 și în URSS 42.

„Și la fel stăteau lucrurile și la alte produse, animale, în principal grăsimi și așa mai departe. Ca de fiecare dată, consumul României de grâu, de făinuri era foarte mare, în raport cu cel al vecinilor săi. Ceea ce arată un tip de alimentație primitivă”, explică istoricul.

În perioada comunistă, România, deși se considera „grânarul Europei”, se confrunta cu o alimentație care reflecta un tip de subdezvoltare evidentă în raport cu restul țărilor din regiune. Aceleași discrepanțe se regăseau și în accesul la aparatele de uz casnic, precum cele de radio, televizoare, frigidere sau mașini, unde diferențele erau totuși semnificative.

„Lucrurile stăteau foarte prost. Și mai sunt multe alte date care sprijină această idee bine, cred eu, fixată și argumentată de Bogdan Murgescu, dar nu numai. Și anume că, de fapt, comunismul nu a fost o dictatură de modernizare. Iar progresele obținute au fost spectaculoase prin raportarea României la ea însăși. Nu la vecinii săi, pentru că, pe fond, pe toată perioada comunismului, România a rămas cel mai slab dezvoltat stat și cel mai slab dezvoltată societate din această regiune”, a spus Cosmin Popa.