Handicapul, între realitate și percepție publică
”HUOOOOOO! A dat handicapatu’ ăla cu viteză!!!!” Așa suna un video viral foarte popular acum niște ani, la care râdea toată lumea pe net.
Eu sunt Florian, autorul caricaturilor lui Radu și Cătălin – logo-ul Vorbitorincilor și al multora dintre elementele grafice care definesc universul vorbitorinc.
Scriu acest articol cu șase degete. Cinci ale mâinii drepte și unul singur de la mâna stângă. Și îl scriu mai repede decât mulți oameni care nu au dizabilitatea mea. Pe scurt – eu sufăr de o malformație congenitală care îmi afectează tot trenul superior din partea stângă. Am brațul stâng cu vreo 25 cm mai scurt decât cel drept, am priza limitată, îmi lipsesc diverse oase, degetele sunt lipite și nu foarte funcționale, iar mușchii sunt subdezvoltați până în partea de sus – inclusiv la umăr și piept.
În ciuda acestor lucruri am fost dintotdeauna o persoană activă. Am învățat, am gândit, am lucrat, am desenat, am făcut sport, am încercat să nu las această afecțiune să îmi definească viața. De multe ori am experimentat lucruri pe care poate nu le-aș fi îndrăznit dacă eram “normal”, doar ca să îmi demonstrez că pot. Am avut și marele noroc al unei familii, unor prieteni, unor colegi, unor șefi și unei soții care m-au susținut, care m-au încurajat, care mi-au dat toate șansele. Din punctul ăsta de vedere am avut un mare noroc față de alte persoane cu handicap (sau fără).
Fizic și mental sunt capabil să fac multe lucruri, inclusiv să conduc o mașină și o motocicletă. De fapt conduc mașina manuală neadaptată, în siguranță, fără incidente, de aproximativ 18 de ani. Iar de 15 ani conduc și motocicleta, atât pe șosele cât și în afara drumurilor asfaltate. Mi-am dobândit dreptul de a conduce parcurgând toți pașii legali, fără să fentez etape, fără să dau șpagă, fără favoruri. Am luat examenele teoretice și practice la fel ca oricine. Ba chiar la probele practice, examinatorii au fost mult mai atenți la mine și mai stricți decât la restul examinaților. Am făcut asta chiar în perioada în care regula nescrisă pentru mulți dintre oamenii “normali” era sa dea șpagă ca sa primească direct fișa medicală fără a se mai prezenta la consult. Încă se mai practică.
În societatea în care am crescut și în care exist, “handicapat” este una din cele mai utilizate jigniri în confruntările de zi cu zi. E total acceptabil și să glumești cu prietenii spunându-le “bă, handicapatule!”.
Statul și dublul standard: când handicapul devine vină
În țara asta guvernul a hotărât anul acesta să cheme pentru ”reevaluare” posesorii de premise de conducere care au certificate de handicap. Actul normativ prin care se întâmplă asta este OUG 5/27.02.2025.
Să ne fie clar, permisele auto ale handicapaților se acordă de care stat în condiții mai grele decât celor “normali”. În primul rând mulți dintre “handicapați” au nevoie de adaptări ale vehiculelor. Asta înseamnă că oferta școlilor auto nu e uniform răspândită precum în cazul “normalilor”. Pentru a urma cursurile școlii auto, persoanele cu handicap trebuie să se deplaseze mult mai departe, dacă nu au norocul de a locui într-un oraș mare unde există mașini de școală adaptate. De multe ori trebuie sa stea in chirie pe perioada scolii. Alți bani, altă distracție.
În funcție de afecțiune persoanele cu handicap trebuie să cheltuie mai mult pentru a conduce vehicule – de obicei mașinile care satisfac nevoile persoanelor cu handicap costa mai mult – chiar o mașina automată costă mai mult decât una manuală. Dacă te hotărăști să conduci la categoria A – e și mai greu, fiindcă școlile nu au motociclete adaptate. Abia în ultima perioada au început să apară motociclete cu ambreiaj automat sau electronic sau cutii automate, dar sunt mai rare decât unicornii și nu pot acoperi nevoile tuturor persoanelor cu handicap.
În cazul meu a trebuit întâi să îmi cumpăr motocicleta, apoi să modific motocicleta personală pentru nevoie mele, să fac încă un ITP la RAR și să o autorizez a putea face școala moto pe ea. Apoi să găsesc un instructor care sa accepte să îmi predea (alt unicorn). Toate astea înseamnă bani, efort și timp cheltuite în plus, pentru aceeași mobilitate la care are dreptul orice conducător “normal” de vehicul.
De multe ori, din necunoașterea legilor după care sunt autorizate pentru eliberarea fișelor medicale auto – cabinetele medicale refuză chiar evaluarea în sine. Nici măcar nu își asumă să te declare “inapt”. Atât eu cât și alte cunoștințe cu handicap am întâlnit medici care ne-au discriminat refuzând efectiv consultul, din frica de a fi apoi luați la verificări dacă ar fi scris “inapt” cu nerespectarea legilor. Pur și simplu ne-au poftit afară pe ușă și au refuzat să mai comunice.
Revenind la lege – art. 4 din OUG 5/27.02.2025 introduce un nou articol la Legea 448/2006:
“Persoanele care dețin certificat de încadrare în grad de handicap, emis pentru cel puțin una dintre afecțiunile prevăzute în ordinul ministrului sănătății emis în temeiul art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, titulare ale unui permis de conducere, sunt supuse procedurii de reevaluare de către comisiile de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de reevaluare, emisă de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene/locale a sectorului sau a municipiului București.”
Șoferii “normali” trebuie să se supună reevaluării medicale doar la momentul preschimbării permisului. Șoferii “handicapați” se supun aceleiași reevaluări medicale la expirarea valabilității permisului. Însă acum trebuie să facă asta încă o dată, fiindcă statul a hotărât că este o urgență și de aceea a emis o ordonanță.
Ne aflăm în momentul în care autoritățile îi cheamă la puricat pe toți “handicapații” care au îndrăznit să își ia carnet pentru a fi (aproape) la fel de mobili ca “normalii”.
Argumentul autorităților ar fi ca există persoane cu certificate de handicap dobândit incorect, sau persoane cu handicap care au dobândit incorect permisul de conducere.
Normalitatea e o convenție. Și o ruletă.
Acum… știm cu toți despre permisele luate acum câțiva ani în Argeș, dar și în alte zone, pe șpagă. Statul român, prin funcționarii lui corupți a acordat în mod total fals, iresponsabil, chiar criminal, dreptul de a conduce unora, contribuind astfel la debandada rutieră a țării europene cu cele mai nesigure șosele.
Cu toate acestea, când a răbufnit scandalul, statul nu a luat la verificat toate milioanele de premise din țară. Ar fi fost aberant. S-a îndreptat, logic si chirurgical doar către cei despre care avea dovezi ca au dobândit în mod incorect dreptul de a conduce.
Se pare că nu același standard se aplică persoanelor cu handicap, ci unul mult mai drastic, în care toți “handicapații” sunt nevoiți să mai demonstreze încă o dată că pot conduce vehicule. Prin ordonanța aceea (urgentă!) nu se aplică nici o prezumție de corectitudine “handicapaților”. Dimpotrivă, sunt toți băgați în aceeași oala cu cei care – poate – au beneficiat de drepturi in mod incorect. Și totul se întâmplă sub amenințarea reținerii banilor. Care bani? Păi…. În același articol al ordonanței, la paragraful 5, se prevede că:
(5) Dreptul la prestațiile sociale prevăzute la art. 58 alin. (3) și (4) se suspendă pe perioada reevaluării prevăzute la alin. (1).
Adică statul consideră că în perioada reevaluării (redundante) a capacității de a conduce este necesar să suspende persoanelor cu handicap drepturile bănești pe care statul le datorează conform legii. E greu spre imposibil de înțeles ce legătură au drepturile sociale cu activitatea de a conduce un vehicul, altfel decât prin încercarea de șantaj din partea autorităților, prin care să se asigure ca procesul se va întâmpla cât mai… urgent.
Cum ar fi fost ca la momentul scandalului de la Argeș statul să verifice toate permisele din țară, de la Constanța la Arad, doar pentru că au fost probleme în Argeș? Iar ca să se asigure ca șoferii vin la reevaluare – cum ar fi fost să suspende veniturile șoferilor – plata salariilor și pensiilor, șomajului etc. – până se încheie reevaluarea?
Asta de acum e totuși doar problema handicapaților și a statului, nu-i așa? Daca nu ai handicap – nu te afectează.
Oare? Sora unui bun prieten s-a împiedicat și a căzut în timp ce făcea jogging dimineața. În urma căzăturii si-a distrus plexul brahial și, dintr-o femeie în toată puterea, a rămas cu un braț total inert. E o demonstrație simplă despre cum orice “normal” e la un ghinion distanță de a deveni “handicapat” pe viață.
Întrebarea cea mai importantă pe care trebuie să și-o pună societatea si autoritățile care o reprezintă este: ce câștigăm dacă tratăm persoanele cu handicap după standarde duble mai dure decât cele aplicate “normalilor”? Îi vom permite statului sa practice genul asta de discriminare instituțională și legală față de persoanele cu handicap. Cu ce scop final?
Sunt capabil să conduc în siguranță de atâția ani. Îmi plătesc impozitul la mașină, la motocicletă și rovinieta mașinii, nu beneficiez de scutiri. La nivel personal este esențial pentru mine să fiu cât mai autonom. Pentru mine autonomia include mobilitatea personală, iar permisul auto e un factor important al ei. În curând mă voi afla probabil și eu în situația să fiu chemat să demonstrez din nou, statului că sunt capabil să conduc mașina și motocicleta. Am mai făcut asta acum câțiva ani când mi-am preschimbat permisul, ca toată lumea, dar asta nu mai contează pentru autorități. Nu mă voi duce din cauză că mă amenință că îmi vor reține fabulosul venit de 75 lei/lună în perioada evaluării, dar îmi propun să îi întreb de ce vor să îmi aplice măsuri mai stricte față de restul cetățenilor “normali”, unii cu multe accidente la activ.
Chiar… or avea poligon auto în curte la DGASPC ca să le pot arăta practic cum conduc?
Promit că nu dau cu viteză!
*Vă așteptăm textele pentru secțiunea Tineri Scriitorinci la vorbitorincii@minopoly.ro
**sursă foto: www.shutterstock.com
