Nu există un Parc Național Făgăraș. Dar dacă ar fi în puterea ta ca să existe sau nu, ce-ai vota? Până la urma acesta este un vot pe care, ca cetățean îl dai direct sau în indirect. Adică decidenții politici vor lua la un moment dat această decizie și o vor lua în locul tău. Așa că mai bine știi despre ce este vorba.
În esență, asta am discutat cu autorități locale, experți, turiști, ong-iști la Făgaraș Fest, la jumătatea lunii iulie. Am făcut asta la inițiativa Fundației Conservation Carpathia, în Sebeșu de Sus, Racovița, în județul Sibiu.
Parc Național: avantaje și dezavantaje
Conservation Carpathia face această propunere comunităților locale: se câștigă mai bine din consevarea pădurii și din turism decât din exploatarea lemnului. Poți să fii pro sau contra, dar statisticile sunt clare. Pe un parc în Făgăraș s-ar cumula venituri de 100 de milioane de Euro și plus 1500 de locuri de muncă.
S-a întâmplat asemănător în Costa Rica sau Germania. Și acolo, ca și aici o parte dintre membrii comunităților locale se opun. O astfel de inițiativă schimbă polii de putere dintr-o comunitate. E greu să renunți la afaceri cu lemn, legale sau ilegale ca să faci bani din turism. Și contraproductiv pentru unii. Un parc nu înseamnă interzicerea tăierilor în totalitate și nici interzicerea oieritului. Oieritul se practică, iar tăierile sunt în zonele de dezvoltare durabilă, – tampon.
În străinătate, parcurile naționale au apărut în momente în care natura aproape dispăruse. Costa Rica ajunsese la 25 la sută din suprafața împădurită după câteva decenii de tăieri. În Germania, aceeași situație. România nu are un ecosistem distrus. În ciuda corupției și a furturilor, arealul este relativ bine conservat. De aici și opoziția unui observator la dezbatere: „De ce să intervenim dacă nu avem o problemă”.
Și cui aparține dreptul la intervenție într-un parc național?
Localnicilor care locuiesc aici și trăiesc din asta de sute de ani sau și societății în ansamblu, care plătește prin taxe și impozite plata și întreținerea acestor păduri? Este pădurea o resursă doar a localnicilor sau a întergii societăți, care beneficiază de aer, apă și altevservicii ecosistemice? La asta se caută un răspuns echilibrat.
La Sibiu, decizia politică, spune președinta Consiliului Județean, Daniela Cîmpean, înclină pentru. Asta, de jos, însă, se vede ca o impunere a unei măsuri fără consultarea comunității. ”Știți ce zic oamenii”, îmi spune primărița localității Racovița. ”O să facă tot ce vor ei. Au anulat alegeri, nu o să se împiedice într-un parc național”. Ea face un apel la consultarea silvicultorilor. Unul dintre ei se plânge de atacurile societății civile la adresa unor oameni ”care au muncit și au ținut un ecosistem viabil.” ”Să știți că iubim pădurea și animalelele”. Afirmația este primită cu murmur în public, mai ales că omul spune că este vânător.
Totuși România are 13 parcuri naționale. Cred că dacă suntem luați pe repede înainte nici nu realizăm cât de mare este această cifră. Dar parcurile există, cresc și schimbă un mod de viață. Și nu este o garanție că ele vor exista mereu. Dar România se bucură datorită lor de un medium ai bun decât ar fi putut să aibă.
E o decizie pe care și voi o să o aveți în față la un moment dat. Deci, ce-ai spune? Da sau ba?
La o zi după dezbatere, primarul din Făgăraș, Gheorghe Sucaciu, a scris un text pe Facebook în care a vorbit de o așa-zisă dezbatere. Și spune că decizia privind un parc național poate fi luată doar de locuitorii de acolo. Spune că restricțiile aduse de aceste parcuri fac rău comunității. Textul este mai lung, îl găsiți aici. Este un text corectat după un dialog pe care l-am purtat cu el. Inițial scrisese că nu a fost reprezentată comunitatea, lucru neadevărat. De asemenea, nu vorbea de prezența liderilor politici ai județului. Am solicitat și această corectură.
Altfel, nu pot să contrazic viziunea pe care o are ca politician pentru comunitatea sa. Tot ce am de spus este că ”nu ne vindem țara” pentru mine a încetat să fie un argument valid. Datoria unui politician este să explice cu date și cu cifre ce sistem ar funcționa mai bine: unul care propune un parc național și turism sau cel care propune exploatarea actuală a resurselor naturale. I-am propus să vină la următoarea dezbatere.
Anul trecut, la același festival am învățat despre urși
În urmă cu ceva vreme, într-un interviu Vorbitorincii LEADERS, ați putut vedea și o variantă de turism bun pentru România:
Până atunci, ai un vot. Cum ai vrea? Parc național sau exploatare naturală?
Foto copertă: Attila Szabo, Inquam Photos
2 răspunsuri
Textul imi lasa impresia ca nu este deloc prezentata o dezbatere echilibrata. Practic, ni se ofera doua variante: Parc National presupusa conservare si turism sau fara Parc = exploatarea actuala a padurilor, unde sunt introduse si „afaceri cu lemn, legale sau ilegale”, coruptie si furturi. Asta induce foarte usor ideea ca, daca nu alegem parcul, alegem implicit taieri fara reguli. Dar de ce nu sunt prezentate si alte variante de administrare, inclusiv exploatarea legala si responsabila? Faptul ca astazi exista probleme, coruptie sau furturi nu inseamna ca acestea definesc modul in care trebuie gestionate padurile. Stramosii nostri au administrat si gospodarit muntii cu responsabilitate si onestitate, fara sa existe un Parc National.
Textul nu lasa loc pentru alte optiuni si construieste o alegere artificiala intre doar doua variante.
Ca simplu cititor, asta mi se pare nu doar unilateral, ci si inselator si manipulator.
eu aș fi curios să aflu mai multe despre părerile pro și mai ales contra ale celor de acolo. din punctul meu de vedere, parc național; *eu cred* că pădurile, apele, munții sunt elemente geo-strategice în ziua de astăzi și ca atare orice fel de decizii despre aceste lucruri ar trebui să fie privite din unghiul „bun, tăiem păduri, privatizăm ape, explodăm munți pentru aur, cum ne afectează pe toți lucrurile astea? nu în secunda asta, în timp, dacă continuăm așa.”