O politică fără direcție
Ştiam că politicienii români nu dau 2 bani pe cultură, dar să faci schemele astea în plin TIFF, cu FITS-ul care bate la uşă, cu un film propus la Oscar arătat în avanpremieră este o barbarie.
Fără nicio glumă, mă uitam cu îngrijorare la Bulgaria şi la instabilitatea ei politică din ultimii ani. Am cam ajuns şi noi la fel şi tare mă tem că toate planurile Rusiei au ieşit, chiar dacă noi ne-am păcălit singuri mult timp că am învins.
Avem una dintre cele mai mari crize din România post-comunistă şi nu se văd mari soluţii la orizont.
Avem un preşedinte trădător, un PNL care se zbate să o ia pe calea cea dreaptă şi care e împins de mulţi membri să refacă USL, un PSD condus de altă gaşcă de şmecheri faţă de alea dinainte. Plus extremişti în parlament şi disensiuni tot mai mari.
Și o senzație neplăcută de déjà-vu: 1937/2026
Pe un context similar Carol al II-lea a instalat dictatura regală acum aproape 100 de ani.
Vă las nişte informaţii de pe Wikipedia, fără pretenţia că ele acoperă complet contextul de atunci.
„În urma Alegerilor din 1937, 2 partide de extrema dreaptă au intrat în parlament: Totul pentru Țară și Partidul Național Creștin. Cum regele Carol era într-un conflict cu legionarii, acesta îl pune premier pe Octavian Goga. Când a aflat de acordul secret dintre Octavian Goga și Corneliu Zelea Codreanu, prin care cei doi voiau să formeze o alianță, regele Carol al II-lea al României a forțat imediat demiterea Guvernului Goga. A fost instaurant un guvern de tehnocrați condus de patriarhul Miron Cristea.„
Două partide de extremă dreaptă în parlament, alianţă secretă, guvern de tehnocraţi. Alte măşti, aceeaşi piesă: 1937/2026.
*sursa foto copertă: inquamphoto.com/Codrin Unici
