Cred că fiecare are Monstrul său interior. Îl alimentăm cu toate fobiile noastre, cu fricile și îngrijorările, cu frământările, angoasele. Îl creștem peste măsura așteptărilor lui, iar el se insinuează în gânduri, vise pentru a ne scutura serios, când are poftă. În cazul piesei de la Teatrul Excelsior, Monstrul apare la fix Șapte minute după miezul nopții . Sfâșietor și încântător în același timp, spectacolul regizorului Bobi Pricop are la bază romanul A Monster Call scris de Patrick Ness și e îmbinarea perfectă a unei povești teribile, a scenariului, a jocului actoricesc și a tehnologiei moderne, care reunite ne spun un basm modern și întunecat.
Titlul te duce cu gândul la un thriller, iar primele scene par să îți confirme așteptările, însă totul se dezvoltă într-un expozeu psihologic, urmărind procesul transformării și maturizării unui băiat – Conor (jucat de Dan Pughineanu în seara în care am fost noi), odată cu îmbolnăvirea mamei lui (Camelia Pintilie) de cancer, alături de o bunică temperamentală și severă (Mihaela Trofimov), cu un tată absent și dezinteresat (Doru Bem), hărțuit permanent de colegii de clasă (Matei Arvunescu) și respingând ajutorul prietenilor apropiați (Ioana Niculae) sau al profesoarei (Annemary Ziegler).
Te pui în locul adolescentului: cât de deziluzionat te poți simți? cum te-ai putea împăca cu moartea inevitabilă a mamei tale? Dar cât de vinovat te poți simți atunci când, la un moment dat, îți dorești ca toate acestea să se termine? în ce fel de ființă te transformi?
Și… aici intervine Monstrul. În miez de noapte, un copac de tisă, mișcat de vânt, bate în geamul dormitorului, crengile i se transformă în plete de Meduză, în șerpi ce îi sâsâie și îți sâsâie și ție în urechi (la propriu), în liane ce cuprind camera. În tensiunea creată, mintea lui Conor îi născocește o față, iar Monstrul i se arată, îi cotropește gândurile. Marius Turdeanu face un rol intens, fabulos.
Trezit de fanteziile copilului, înficoșător, Monstrul reușește să dea personajului o doză de blândețe, conducându-l pe Conor prin labirintul traumelor pe care le trăiește, ajutându-l să facă față durerii și fricii de moarte, oferindu-i un sentiment de siguranță, ghidându-l prin dinamica complexă a familiei și prin viața zbuciumată de școală. La un moment dat, chiar te întrebi: o fi un căpcăun sau un zân?
Teribilul monstru este, în fapt, o alegorie: personifică cumulul emoțiilor lui Conor, ce îl copleșesc. Vă imaginați că nu ar fi chiar așa greu să joci un monstru, așa-i? Dar un monstru înspăimântător, hărăzit cu empatie? Parcă nu mai e așa lesne. Cum o fi să dai chip și voce anxietății unui adolescent speriat? E o provocare dificilă, iar actorului venit de la Sibiu îi reușește asta nemaipomenit (pe Marius Turdeanu îl mai puteți vedea și în Oleanna, la Excelsior și în Mass, la Unteatru).
Spectacolul este imersiv. Pe parcursul întregii piese spectatorii au căști pe urechi, iar vocea actorilor este distorsionată cu efecte sonore, amplificată și însoțită de un întreg univers auditiv. Asta amplifică emoțiile simțite. Alături de soluția scenografică (Clara Pop) cu scena capitonată în întregime cu burete acustic piramidal și luminile direcționate inteligent (Cristian Șimon) totul pare că se desfășoară într-o crisalidă pe care un fluture se zbate s-o străpungă, dezvăluind nuanțele metamorfozei adolescentului.
Finalul e previzibil, iar Bobi Pricop a reușit să îl scoată din zona de melancolie extremă și să îl ducă spre un soi de catharsis colectiv. Tema propusă este sensibilă, dar, cu toate astea, piesa te lasă cu un sentiment ciudat, pozitiv, de eliberare. Narațiunea și-a făcut drum prin cancer, frică, frustrare, vinovăție și moarte, dezvăluind vulnerabilitatea fiecăruia dintre noi.
𝗦̦𝗔𝗣𝗧𝗘 𝗠𝗜𝗡𝗨𝗧𝗘 𝗗𝗨𝗣𝗔̆ 𝗠𝗜𝗘𝗭𝗨𝗟 𝗡𝗢𝗣𝗧̦𝗜𝗜 (𝗔 𝗠𝗼𝗻𝘀𝘁𝗲𝗿 𝗖𝗮𝗹𝗹𝘀)
𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝗿𝗼𝗺𝗮𝗻𝘂𝗹 𝗼𝗺𝗼𝗻𝗶𝗺 𝘀𝗰𝗿𝗶𝘀 𝗱𝗲 Patrick Ness 𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝗼 𝗶𝗱𝗲𝗲 𝗼𝗿𝗶𝗴𝗶𝗻𝗮𝗹𝗮̆ 𝗱𝗲 Siobhan Dowd
𝘁𝗿𝗮𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗱𝗿𝗮𝗺𝗮𝘁𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 Mihaela Michailov
𝗗𝗶𝘀𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝘁̦𝗶𝗮:
Conor – Dan Pughineanu / Alex Popa
Monstrul – Marius Turdeanu
Mama – Camelia Pintilie / Oana Predescu
Bunica – Mihaela Trofimov
Tatăl – Bogdan Nechifor / Doru Bem
Harry – Matei Arvunescu
Lilly – Ioana Niculae
Profesoara – Annemary Ziegler
𝗥𝗲𝗴𝗶𝗮: Bobi Pricop
𝗦𝗰𝗲𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮: Clara Pop
𝗠𝘂𝘇𝗶𝗰𝗮 𝗼𝗿𝗶𝗴𝗶𝗻𝗮𝗹𝗮̆: Eduard Gabia & Călin Țopa
𝗟𝗶𝗴𝗵𝘁𝗶𝗻𝗴 𝗱𝗲𝘀𝗶𝗴𝗻: Cristian Șimon
𝗩𝗶𝗱𝗲𝗼 𝗲𝗳𝗳𝗲𝗰𝘁𝘀: Constantin Șimon
𝗦𝘂𝗻𝗲𝘁: Andrei Doboș, Roberto Gae, Robert Anton
𝗣𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗮̆𝘁𝗼𝗿 𝗱𝗲𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁: Camelia Moroianu
*credit foto: Volker Vornehm
