Într-o zi de 19 noiembrie 2023 se nășteala Bucureşti Monica Lovinescu. Nu este nimic mai omenesc și nimic mai deznădăjduitor ca uitarea. ”În lumea în care trăim, prima grija a noastră pare a fi a uita”, remarca Gabriel Liiceanu în cursul acestei seri, la Gala pentru decernarea Premiului Monica Lovinescu. Acesta e motivul pentru care Fundația Humanitas „Aqua Forte“ și-a propus, odată cu serbarea centenarului nașterii acesteia, să acorde anual, în fix ziua de 19 noiembrie, un premiu ce poartă numele acestei femei providențiale pentru România, premiu dedicat cărților de nonficțiune din zona umanistă și unor demersuri intelectuale de anvergură.
„Oamenii providenţiali”
”Există persoane care ies din sfera obișnuinței tocmai când rezerva de speranță a unei comunități s-a epuizat complet. Tocmai în acel moment apare omul providențial. Nu ne dăm seama atunci, ci abia după ce aceasta epocă a trecut, iar timpul își scoate eroii la suprafață” Aceasta este constatarea lui Gabriel Liiceanu de la Ateneul Român, constatare cu care a rezonat întreaga sală.
Horia-Roman Patapievici a construit soclul Monicăi Lovinescu nu ca al unei banale statui, ci un soclu mult mai durabil al unui ”loc al memoriei”: ”Un istoric francez spunea că există obiecte materiale, există obiecte imateriale, există anumite persoane, există anumite artefacte care devin locuri ale memoriei” Tot aşa „Pe nesimțite, fără vreun decret oficial, fără vreo decizie a unei instituții sau fără să se fi produs vreo revoluție, vreo mutație de valori în percepția lor, pur și simplu s-au așezat (…) intrând în eternitatea națiunii noastre: oamenii providențiali au fost schimbați cu ei înșiși şi (…) au devenit un receptacul de memorie, o memorie în care noi toți recunoaștem ceva.” De ce au devenit Monica Lovinescu și Virgil Ierunca locuri ale memoriei? ”Ei au luat în serios din punct de vedere moral și intelectual această istorie, așa cum ar fi trebuit să o facem noi în 1940. (…) Au fost conștiința noastră mai bună”.
Premiul Monica Lovinescu 2024
O emoționantă mărturie a Anei Blandiana a evocat-o pe Monica Lovinescu drept persoana care o scotea din stările de depresie instalate în anii comunismului. „E extraordinar de important ca tinerii care nu au trăit înainte de 1989, care s-au născut după, să înțeleagă ce a fost (n.n. în România comunistă), pentru că, în măsura în care nu înțeleg sau în măsura în care nu le pasă ce a fost, nu au nici o șansă să înțeleagă ce trăiesc ei acum” a mai spus Ana Blandiana.
Juriul condus de scriitoarea Ioana Pârvulescu a acordat Premiul Monica Lovinescu pentru anul 2024 lui Vlad Russo (traducător), pentru traducerea remarcabilă a volumului Montaigne, Eseuri (ediție integrală București, Editura Humanitas, 2021–2023), iar Fundaţia Humanitas Aqua Forte a suplimentat câştigătorii, premiind-o şi pe Cristina Cioabă pentru volumul Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin, București, Editura Humanitas, 2023
Şi Bach?
Vă întrebaţi însă ce legătură au toate acestea cu Bach? Păi, au. Căci, în deschiderea galei, pianistul Dan Grigore a mărturisit cum Monica Lovinescu l-a propulsat fără intenţie în lumea marilor concerte doar vorbind despre dânsul la Europa Liberă, dedicându-i Preludiu de Johann Sebastian Bach, căruia el îi spune „Rugăciune„.
Dar, mai presus de maestrul Dan Grigore, în sala Ateneului Român a fost George Todică, un tânăr pianist de 30 de ani, născut la Iaşi şi stabilit la Londra, care a fermecat întreaga audienţă cu Preludiu în si minor de Johann Sebastian Bach, în transcrierea lui Alexander Siloti, Impromptu Op. 90, nr. 3 în Sol bemol major, Impromptu Op. 90, nr. 4 în la bemol minor și Ständchen de Franz Schubert. O interpretare pur şi simplu desăvârşită. Notele plutesc eterice prin aerul ce înconjoară pianul atunci când George Todică îşi plimbă mâinile deasupra clapelor ce par mângâiate, descântate nu de degetele pianistului, ci chiar de gândurile şi mintea lui.
Nu există cuvinte pentru cum acest tânăr poate subjuga pianul, audienţa şi chiar pe Bach însuşi. Din păcate, sunt puţine clipuri pe internet cu acest minunat pianist român. Vă las o dovadă de maiestuozitate: George Todică interpretând Enescu, fragment pe care l-am ascultat în buclă cât timp am rememorat seara asta senzaţională de la Ateneu, seară în care a fost celebrată femeia providenţială Monica Lovinescu, un loc al memoriei colective româneşti.
credit foto: Alina Tonigaru (gală), Fundaţia Humanitas Aqua Forte (afişe gală)
