✒️ Anul apariției: 2017
✒️ Editura: Polirom
✒️ Numărul de pagini: 304
✒️ Traducerea din limba engleză: Mihaela Negrilă
✒️ Nota de pe Goodreads: 4,33 din 5
📌 Încep prin a spune că autoarea, Melissa Fleming, este Secretar General Adjunct pentru Comunicare Globală în cadrul Organizației Națiunilor Unite din septembrie 2019, iar anterior a ocupat diverse poziții în cadrul Departamentului de Comunicare Globală a ONU. În această funcție, Melissa Fleming s-a întâlnit cu mii de întâmplări similare celei pe care s-a hotărât să o împărtășească. De fapt, povestea reală a Doaa Al Zamel, o tânără refugiată siriană, a devenit un instrument de sensibilizare globală, arătând publicului larg drama refugiaților dintr-o perspectivă umană, nu doar statistică.
📌 Nu reușesc să îmi aduc aminte dacă am mai citit vreo carte la care să simt de atâtea ori un nod în gât. Oricum, nu am mai citit de mult o carte la care să simt că mă podidește plânsul. Dat fiind titlul, era de așteptat că povestea o să fie una cât se poate de dură, însă au fost destule momente când a trebuit să recitesc pasajele deoarece creierul meu refuza să accepte că există atât de multă răutate și atât de multă cruzime în acest secol pe această planetă așa-zis civilizată.
📌 Cartea Melissei Fleming urmărește povestea lui Doaa, o tânără siriană a cărei viață se schimbă complet odată cu izbucnirea Primăverii Arabe și, implicit, a războiului civil din Siria. Nevoiți să părăsească Daraa, unul dintre orașele cele mai importante ale Siriei, Doaa și familia sa au luat calea Egiptului unde au încercat să își creeze o nouă viață pe cât posibil normală, în condițiile date. Însă lucrurile nu au evoluat așa cum Doaa și logodnicul ei și-ar fi dorit, astfel că au decis să plece și din Egipt pentru a căuta un loc mai bun de trai undeva în Europa.
📌 Nu o să spun mai mult despre subiectul cărții, mă voi referi, în schimb, la toate senzațiile care m-au încercat în timpul lecturii. Și nu au fost deloc puține. Am înțeles mai bine cum poate să transforme un regim dictatorial o țară frumoasă și m-am îngrozit. Am conștientizat pentru a mia oară că nu există nimic mai groaznic pe acest pământ decât războiul în toate formele pe care acesta le poate căpăta.
📌 Am simțit cât de crunt este să iei viața de la capăt în locuri unde cel mai important lucru pe care ți-l dorești este să te simți în siguranță. Am empatizat cu protagonista în fiecare moment important al vieții sale pentru că, cel mai probabil, aș fi făcut exact la fel. Mi-am reamintit că spiritul e uneori mai puternic decât orice, chiar și decât natura și că fără oameni puternici care să spere și să creadă că totul e posibil, omenirea nu ar fi ajuns atât de departe, măcar din unele puncte de vedere.
📌 Cartea prezentată este una necesară din punctul meu de vedere fiindcă descrie cu o acuratețe rară dramele prin care sunt nevoiți să treacă cei ce fug din calea războiului. Și nu e greu doar să scapi din ghearele acestuia, este cumplit de greu și după aceea, când încerci să te reacomodezi, când trebuie să faci eforturi ca să îți recreezi un cerc de prieteni și de cunoștințe, când ai nevoie să pui zilnic ceva pe masă pentru tine și pentru ceilalți membri ai familiei.
📌 Tocmai de aceea apreciez extraordinar această carte: nu atât pentru stilul Melissei Fleming, cât mai ales pentru importanța și delicatețea subiectului, precum și pentru modul în care este detaliată povestea protagonistei. Există o zicală tristă care circulă uneori și care zice așa: „Moartea unei persoane reprezintă o tragedie, în timp ce moartea a 1.000 reprezintă doar statistică”. Ei bine, importanța colosală a acestei cărți provine din faptul că Fleming ia un caz și ni-l expune în detaliu pentru ca toți cei ce citesc să înțeleagă cu adevărat dramele prin care trec toate milioanele de refugiați din această lume defectă.
📌Volumul Melissei Fleming rezonează cu campaniile pe care Departamentul de Comunicare Globală a ONU le promovează, precum cele legate de drepturile omului, solidaritate internațională și responsabilitatea colectivă față de refugiați. Fleming folosește nu doar poziția sa administrativă, ci și platforma personală pentru a duce mai departe valorile ONU, ceea ce îi oferă cărții o greutate și mai mare – nu e doar o relatare jurnalistică, ci parte dintr-un efort sistematic de a schimba mentalități și politici la nivel global.
*Cronici de carte ale lui Victor Bălăcescu mai puteți citi aici.
