Zeițe de categoria B este un spectacol care se împlinește într-un monolog al Ioanei Dragoș Gajdó:
„Două fete vin la mine vesele să mă felicite pentru un spectacol în care m-au văzut, dar care… nu se mai joacă. Și mi-au zis asta în mall, la Zara. Îmi ascund fața printre umerașe și în maldărul ăla nenorocit de haine și… plâng.”
A plâns pentru toate rolurile de cameristă, pentru cele în care a plimbat tava, pentru cele în care niciun regizor nu a văzut-o. Și pentru ce probabil a visat, dar nu a fost să fie.
Spectacolul este povestea personală a celor trei actrițe, foarte bune toate, dar de acolo, ”din provincie”. Alături de Ioana joacă Silvia Luca și Elena Ivanca. Ele vin de la Oradea, Botoșani și Cluj. De loc, ele sunt din Sfântu Gheorghe, Orhei și Botoșani. Au visat să fie actrițe, au dărâmat ziduri ca să fie actrițe, au trăit toate amăgirile, dezamăgirile acestei vieți și povestesc cu îndrăzneală despre ceea ce ar putea să fie o neîmplinire.
Este un act de mare curaj să spui că ești de categoria B. Chiar dacă ești zeiță. Și chiar dacă te-ai împăcat cu momentul carierei tale și al destinului tău.
Cele trei povestesc întâlniri cu mari regizori, cu mari actori, cu publicul, dar, mai ales, istoriile personale care le-au șlefuit și le-au oferit succesul. Pentru că, da, există succes și în provincie. „Am fost vedetă, am fost regină.” Au obținut ce au visat, dar nu chiar pe cele mai mari scene.



Rolurile feminine sunt undeva jos la avizierul vieții
Este și o idee mai mare în text. Cât de greu îi este unei femei să devină vedetă în meseria sa: „Rolurile feminine sunt undeva jos la avizierul vieții.” Nu prea se scrie pentru femei și nu în primul rând pentru femei. „Dar de asta am învățat să mi se audă vocea și din culise.”
Și cât și cum te rupe din muncă momentul maternității.
Este un spectacol dureros pe alocuri, brutal de sincer mai tot timpul și cu câteva zâmbete. Și nicidecum împăcat cu soarta. Soarta e acceptată, dar nu împăcată.
„Sunt o zeiță de categoria B pentru că mi-am păstrat coloana.”
„Sunt zeiță de categoria B pentru că nu am călcat pe nimeni în picioare. Și ce picioare am…”
„Sunt zeiță de categoria B pentru că nu am venin de categoria A.”
Finalul textului este eliberator, puternic și un pic nedrept față de colegele de pe alte scene. Dar poate este fix ca lumea teatrului.

Și atunci unde se face diferența între zeițe?
Este și o mare întrebare aici. Cele trei doamne sunt actrițe ireproșabile. Tehnica rostirii, dicția, la Silvia Luca este una dintre cele mai bune pe care le-am auzit vreodată. Cuvintele sunt atât de clare că par să aibă propria capsulă.
Elena Ivanca este chiar o actriță care poate trece prin toate registrele.
Iar Ioana Dragoș Gajdó are o măiestrie a lipiciului la public, de la o încruntare de sprânceană până la mișcarea degetului.
Și atunci unde se face diferența între zeițe? Poate într-un fel de energie și legătură cu publicul pe care doar unii o au.
În orice caz, am avut prilejul să mă întreb: cine sunt, totuși, zeițele de categoria A? Faceți o încercare și încercați să vedeți câte sunt și de ce. Va fi interesant.
Zeițe de categoria B se joacă rar, la Laborator Teatral ARCUB (inițiatorul proiectului și producătorul principal), adică fostul Teatrelli, la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Meritul ideii îi aparține regizorului Andrei Măjeri, care a adus împreună trei actrițe remarcabile și le-a transformat poveștile personale în spectacolul acesta despre curaj, vulnerabilitate și valoare.
Să căutați să-l vedeți.
Cine sunt cele trei zeițe de categoria B?
Ioana Dragoș Gajdó – Oradea
Născută în 1974, la Sfântu Gheorghe, Ioana Dragoș Gajdó a absolvit Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureș în 1997. A obținut apoi o bursă de pregătire la teatrul din Limoges, în Franța, condus la acea vreme de Silviu Purcărete. A jucat la Sfântu Gheorghe, înainte de a ajunge la Teatrul „Regina Maria” din Oradea.
A interpretat roluri importante în spectacole regizate de Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Horia Suru și alții. Printre acestea se numără Bernarda Alba în Alge, Bernarda’s House Remix, Doamna Quickly în Nevestele vesele din Windsor și Golde în Scripcarul pe acoperiș.
A fost nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru Golde, în 2012, și a primit mai multe premii de interpretare la festivaluri de teatru, inclusiv premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional ATELIER din 2018.
Silvia Luca – Botoșani
Născută în 1968, la Orhei, în Republica Moldova, Silvia Luca a absolvit în 1989 Institutul de Cinematografie din Moscova, unde a studiat actoria de teatru și film.
A jucat pe scenele teatrelor din Chișinău și București, în roluri precum Anna Karenina, Grușenka din Frații Karamazov, Gertrude din Hamlet și Mașa din Trei surori.
A fost desemnată de cinci ori cea mai bună actriță a anului în Republica Moldova. În 2009 a primit titlul de Maestru în Arte, iar în 2022 pe cel de Artist al Poporului.
Din 2021 face parte din colectivul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, unde joacă în spectacole precum Eroine, Trei surori și Zeițe de categoria B.
Elena Ivanca – Cluj-Napoca
Născută în 1969, la Botoșani, Elena Ivanca a absolvit actoria la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1999. Este actriță a Teatrului Național Cluj Napoca din anul 2000.
Are un masterat în vorbire și expresivitate în artele spectacolului și un doctorat în actorie, cu o cercetare despre gest ca mijloc de creare a sensului teatral. Este și profesoară de actorie.
A lucrat cu regizori precum Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu, Gábor Tompa, Alexandru Dabija, Radu Afrim și Silviu Purcărete. Printre spectacolele în care a jucat se numără Hamlet, Meșterul Manole, Furtuna și Amphitryon.
A primit Premiul „Lucia Mureșan”, Premiul II la Gala Tânărului Actor HOP și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. A jucat și în filme, printre care Superman, Spiderman sau Batman, regizat de Tudor Giurgiu.
Zeițe de categoria B
- Text: Alexandra Felseghi
- Concept și regie: Andrei Măjeri
- După o idee de: Andrei Măjeri
- Distribuție: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca
- Experiență sonoră: Adrian Piciorea
- Lighting design: Andrei Ignat
- Costume: selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean
- Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo
- Make-up: Mara Rădulescu
- Producător principal: Laborator Teatral ARCUB, fostul CreArt/Teatrelli
- Coproducători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani
- Premieră: septembrie 2023, București
- Durată: 90 de minute
- Vârsta recomandată: 12+
*surse foto: Laborator Teatral Arcub

