Nominalizarea lui Adrian Veștea și retragerea lui Eugen Tomac ridică o serie de întrebări despre coerența politică și constituțională a președintelui Nicușor Dan. Nu discut aici dacă Veștea este sau nu o alegere bună. Discut despre argumentele folosite de președinte în ultimele zece zile. Iar dacă ideea că un tehnic independent trebuie să fie premier mai poate fi argumentată, ce s-a întâmplat acum eu nu înțeleg.
1. Partidele erau problema. Acum sunt soluția
La desemnarea lui Eugen Tomac, explicația a fost că partidele nu reușesc să se înțeleagă și că este nevoie de o figură aflată deasupra lor, capabilă să medieze și să construiască punți. Zece zile mai târziu, președintele ajunge la concluzia că soluția este una politică și desemnează un lider important al PNL.
Întrebarea este simplă: ce s-a schimbat?
Partidele sunt aceleași. Parlamentul este același. Raportul de forțe este același.
Dacă partidele nu puteau produce o soluție acum zece zile, de ce o pot produce astăzi?
2. Majoritatea înaintea premierului. Sau invers?
Nicușor Dan a declarat în repetate rânduri că partidele trebuie să indice o majoritate parlamentară stabilă. Aceasta este logica unui regim parlamentar: întâi majoritatea, apoi premierul.
Numai că atât în cazul Tomac, cât și în cazul Veștea, impresia este că procedura a fost inversată:
- întâi desemnarea;
- apoi căutarea majorității.
Nu este o problemă constituțională. Este însă o problemă de consecvență politică.
3. Tehnocrații au dispărut peste noapte
Tomac era prezentat drept soluția unei perioade de blocaj politic.
Argumentul era limpede: partidele nu pot construi singure o formulă funcțională. Prin desemnarea lui Adrian Veștea, acest argument dispare complet. Asta înseamnă că una dintre cele două evaluări a fost greșită:
- fie cea de acum zece zile;
- fie cea de astăzi.
4. Ce crede, de fapt, Nicușor Dan despre partide?
Nicușor Dan nu și-a construit cariera pe un discurs anti-partide. Dimpotrivă. Chiar dacă a candidat ca independent, a susținut constant că democrația funcționează prin partide politice.
Numai că în ultimele săptămâni a transmis două mesaje diferite:
- partidele sunt incapabile să găsească o soluție;
- partidele trebuie să găsească soluția.
Cele două afirmații nu se exclud complet, dar au nevoie de o explicație.
5. Dialogul care a dispărut
La desemnarea lui Tomac, unul dintre argumente era capacitatea acestuia de a construi dialog între formațiunile politice.
Dacă după doar câteva zile această formulă este abandonată, atunci există două variante:
- fie Tomac nu era omul potrivit;
- fie partidele nu au dorit dialogul.
În ambele situații, opinia publică merită o explicație.
6. Și unde ”respectul” față de Ilie Bolojan?
În repetate rânduri, președintele a declarat că are respect față de Bolojan și că ei doi colaborează instituțional. Or respectul și colaborarea au dispărut. Nici măcar nu mai există formalismul unor astfel de hotărâri. Întrebarea este ce gândește cu adevărat Nicușor Dan despre Ilie Bolojan.
7. Respect pentru partide sau neîncredere în partide?
Nominalizarea lui Tomac a fost percepută de mulți lideri politici drept o ocolire a partidelor.
Mesajul implicit era: nu reușiți să produceți o soluție, așa că intervine președintele.
Nominalizarea lui Veștea transmite mesajul opus: soluția trebuie să vină din interiorul partidelor.
Ambele poziții pot fi apărate. Dar trebuie să ne explici de ce.
Ce înseamnă toate acestea
Problema nu este Adrian Veștea. Problema nu este nici Eugen Tomac.
Problema este că, în doar zece zile, președintele României a trecut prin trei filosofii diferite de guvernare:
- majoritatea produce premierul;
- premierul produce majoritatea;
- partidele sunt problema;
- partidele sunt soluția;
- tehnocrații sunt răspunsul;
- politicienii sunt răspunsul.
Poate că există explicații pentru toate aceste schimbări. Dar tocmai acestea sunt explicațiile pe care Nicușor Dan le datorează acum publicului care l-a ales. Adaug că acum patru zile, președintele părea că gândește altfel. Poate îl citiți și pe Cristian Grosu.

Îmi rămâne la fel de neclar răspunsul la aceste întrebări:
Dacă tot e să fie politic de ce nu a fost de la PSD?
De ce atâta grabă?
Cât și cum s-a negociat cu oameni din PNL?
De ce ar accepta membrii PNL așa ceva?
Ce vor spune UDMR și USR?
De ce președintele aplică practic planul PSD?
Ce fel de Românie vrea Nicușor Dan?
Despre cum gândește PNL am discutat de curând cu Liliana Ruse:
*foto copertă: Octav Ganea, Tudor Pană. Inquam photos

