Urmăresc evenimentele din Parlament, e ceva care mă preocupă. Zilele acestea a ajuns la dezbaterea în plenul Camerei Deputaților un proiect de lege inițiat de un partid politic prin care se propunea schimbarea numelui stațiunii Băile Balvanyos din județul Covasna în Băile Bălvăniș. Este genul de proiect cu care se vine, zic eu, din orgoliu și care, practic, nu schimbă cu nimic lucrurile în viața cetățeanului.
Numele locurilor și istoria celor care au trăit acolo
În țara noastră mai sunt sate și comune cu nume care, la origine, nu sunt românești. De exemplu, comunele Lenauheim și Bethauzen din Timiș, satele Charlottenburg și Altringen din comuna Bogda (același județ), satele Bungard din Bistrița și Sibiu și comuna Șpring din județul Alba.
În cazul unora dintre ele, cum este cel din urmă exemplu, denumirea a fost adaptată la grafia românească, însă a fost păstrată. La fel s-a întâmplat și în cazul Băile Balvanyos. În maghiară se scrie „Bálványos”.
E adevărat că multe denumiri nu au fost păstrate de-a lungul timpului. Brașovul nu se mai cheamă Kronstadt și nici Clujul Kolozsvár/Klausenburg, însă pentru acestea și pentru multe altele, populația românească din Transilvania și Banat avea deja foarte probabil un echivalent folosit în limbajul cotidian cu mult înaintea Marii Uniri.
Dacă Ploieștiul s-ar fi numit Pleuschstadt
În Primul Război Mondial, când Muntenia și Oltenia au fost ocupate integral de armata germană, nu știu ca nemții să fi schimbat denumirile satelor și orașelor. De ce ar fii făcut-o? Nu cred că Buzăului i-ar fi spus, știu eu, Busendorf, ori Pleuschstadt Ploieștiului. Și la iași de ar fi ajuns, puțin probabil să-i fi spus Jaschenburg.
Nu cred că e cazul să venim și să inventăm toponime. Asta nu folosește nimănui. Ar fi schimbări pur administrative și atât.
De la Hâlsinceni la Tocănești. Cum am putea reboteza lumea
Apucându-ne să inventăm fel și fel de denumiri, putem merge și mai departe și să dăm nume orașelor din alte țări. Hâlsinceni pentru Helsinki, Sibirceanu Nou pentru Novo Sibirsk, Vuhănești pentru Wuhan, Hamburgheni pentru Hamburg, Tăleni pentru Tallin, Tocheni/Tocănești pentru Tokyo, Bingăjeni pentru Beijing, Hanăeni pentru Hanoi, Odăsești pentru Odessa, Iorcșeni pentru Yorkshire, Vlădeni pentru Vladivostok și așa mai departe. Puțin le-ar păsa locuitorilor din aceste orașe, fiindcă nu-i ajută cu nimic.
Legile de care oamenii chiar au nevoie
Proiectul de lege în cauză a fost respins, din fericire, însă bine ar fi fost să se fi venit cu proiecte care să aibă un impact pozitiv asupra cetățenilor. Nu este timpul pierdut. Eu unul aștept ziua în care să fie, în sfârșit, adoptată legea care elimină supraimpozitarea contractelor part-time.
P.S.: În Rusia există un oraș care încă păstrează vechea denumire a Brașovului, Kronstadt.
* Florian Ionașcu este din Buzău, licențiat al Facultății de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București, în pedagogia învățământului primar și preșcolar, absolvent al Școlii Postliceale de Informatică din cadrul Liceului Special pentru Deficienți de Vedere Buzău cu proiectul Legidiz.ro (centralizator al actelor normative care abordează, fie și în treacăt, drepturile persoanelor cu dizabilități). Ca voluntar, a contribuit la traducerea interfețelor de aplicații folosite și de nevăzători. Lucrează și la un ONG care promovează accesibilizarea mediului fizic și informațional pentru persoanele cu dizabilități, traduce articole din domeniul accesibilității și testează accesibilitatea site-urilor web pentru nevăzători. A colaborat sau colaborează cu Asociația CED România – Centrul de Excelență prin Diversitate, www.nevăzător.ro, Be My Eyes, Poedit.
**sursă foto: www.shutterstock.com
