În România, alegerile au trecut, parcursul nostru firesc european continuă, dar societatea e mai fragmentată și mai agitată ca niciodată în ultimii ani. Suntem într-o cumpănă, nu doar economică, ci și socială. Desigur, putem spune că am mai trecut relativ recent prin criza din 2009, prin protestele pentru Roșia Montană, Ordonanța13, Colectiv si cel din 10 august, cel puțin atât cât a prins un tânăr până în 30 de ani.
Doar că de data asta e diferit, nu mai suntem noi contra politicienilor (bineînțeles, erau și în cazurile de mai sus cei veșnic manipulați și susținători ai PSD-ului și nu numai, dar era o stare de fapt, un dat al societății postcomuniste), ci am ajuns să fim român contra român, unu la unu (ținând cont de rezultatul strâns al prezidențialelor). În România suntem două tabere, fiecare cu extremiștii și moderații ei.
Cei pro-europeni, oamenii care au votat nu doar un președinte, ci o traiectorie europeană, conștienți de beneficiile aduse de aderarea la UE și NATO. Extremiștii proeuropeni consideră că era mai bine un guvern fără PSD, o revoluție completă în sistem, un ideal greu de implementat. Pe de altă parte, moderații sunt mai realiști, înțeleg starea economică gravă și faptul că fără PSD nu se poate face o majoritate care să aducă schimbări (deși cu prea multe compromisuri). Acceptă realitatea chiar dacă nu le convine.
Naționaliștii pe care îi regăsim în România sunt oamenii care au votat la rândul lor antisistem (cea mai importantă asemănare cu prima categorie), dar – în același timp – visând la o țară ermetică, speriați de manipulările împrăștiate cu din ce în ce mai multă putere pe platformele de socializare. Extremiștii naționaliști visează la restaurarea mișcării legionare ori a comunismului (o interesantă, dar nu de mirat, alăturare), au tendințe rasiste și antisemite, iar în ciuda naționalismului afișat, mulți sunt proruși, adulatori ai regimului putinist, oameni care s-ar deda la crime și violențe împotriva conaționalilor.
Moderații sunt în schimb oameni cu intenții bune, dar care au fost și sunt expuși manipulărilor, trăind cu unele convingeri contrare realității (UE ne fură, comunismul a fost bun, nu vrem război – deși victima nu e niciodată întrebată). Cu unii sunt convins că se poate discuta în limita bun-simțului, cu argumente și date clare. Trebuie doar timp, răbdare și deschidere.
Datoria conducătorilor din România anului 2025 este aceea de a reîmpăca aceste tabere, de a le modera stă în guvern și președinte. Oamenii s-au săturat de minciuni, explicații derizorii și lipsă de comunicare. Domnii Ilie Bolojan și Nicușor Dan au datoria morală față de toți românii de a le aduce cele mai bune soluții, a ieși cu explicații și dovezi pentru ce a fost (anularea alegerilor, interferența rusească, durata și amploarea manipulării) și de a lua cele mai bune decizii ținând cont în primul rând de sursa răului.
Avem nevoie de explicații și acțiuni concrete întru rezolvarea inechităților din România, de la justiție la companiile de stat și de la sporurile bugetarilor la finanțarea partidelor. Știm că actualul guvern e constrâns de majoritatea PSD-ului din Parlament, care se comportă ca un inocent într-ale crizei în care ne-a afundat. Poate soluția nu e să continuăm acest tandem mafioto-securist, în care băieții vechi din meandrele sistemului își dau mâna cu partidele principale (indiferent de conducere) pentru a stoarce și corupe tot ce pot. Poate soluția nu e rotativa guvernamentală așteptată în 2027 de către PSD pentru a veni apoi cu veșnica poveste cea de minți sucitoare în care cei dinainte au luat, iar ei au doar de dat.
Cred că societatea așteaptă mai mult decât atât de la domnul Bolojan si de la domnul Nicușor Dan. Așteaptă poziții ferme, dar nu contra poporului, ci împotriva sistemului, împotriva celor ce ne-au adus aici. Sunt convins că dacă vor avea curajul să ceară susținerea societății, o bună parte din România se va alătura lor prin presiunea publică pentru a demonstra celor vechi și înrădăcinați că nu mai suportăm acest mod de funcționare a statului.
Altfel, dacă vor fi doar niște buni manageri/contabili, soarta țării ar putea lua o turnură agravantă la alegerile viitoare, cu un război hibrid în desfășurare și cu o populație slab educată în gândirea critică. Ori poate tocmai de asta are nevoie societatea, de un „hard reset” care să reveleze celor moderați naționaliști adevărata față a acestei mișcări, dar mă tem că nu va fi de ajuns, căci AUR e rupt din PSD, iar acesta din urmă va trăi bine pe lângă AUR sau încorporat în el. Pe lângă acest fapt, să nu uităm de războiul de la graniță care nu permite ca România să întoarcă spatele Europei.
Istoria are viciile ei, iar a pune periodic la un loc oameni nepregătiți, slabi cu contexte excepționale și periculoase este unul dintre acestea.
*Robert Gherghel are 27 de ani, este din Neamț, dar locuiește în Iași. A studiat la facultatea de Calculatoare din Cluj, este programator și lucrează în dezvoltarea aplicațiilor mobile și web. Are o pasiune din copilărie/adolescență pentru istorie (inclusiv etnologie, fiind curios și de parcursul oamenilor de rând, nu doar de date, bătălii și chestiuni politice), ceea ce l-a ajutat să înțeleagă societatea românească.
**poți citi pe site mai multe articole scrise de aspiranți la titlu de scriitorinc.
*** sursă foto copertă www.shutterstock.com
