De ce votez Pro-Europa? Pentru că nu vreau să dau Ctrl+Z

Am 25 de ani, sunt o persoană cu dizabilități și votez Pro-Europa. N-am prins comunismul și, la drept vorbind, nici nu mi-aș dori să trăiesc, dacă aș avea posibilitatea, într-un trecut în care nici regii, nici împărații, nici ducii, nici conții, nici baronii, nici marchizii, nici voievozii nu aveau parte de cele mai rafinate produse dând două click-uri, așa cum putem avea noi, muritorii de rând, parte de produse cât se poate de obișnuite.

Falsul miraj al trecutului glorificat

Dacă nu mi-aș dori să trăiesc într-un astfel de trecut mult mai luminos decât a fost comunismul, în comunism câtuși de puțin nu vreau să trăiesc. Am citit despre vremurile de atunci și mi s-a povestit despre lipsurile care erau. Pot spune că am avut norocul ăsta. Nostalgicii însă, care ne tot spun cât de bine și frumos a fost, gândindu-se probabil la propria lor tinerețe, se fac că uită de ele. Așa se ajunge ca tineri de vârsta mea sau chiar mai mici decât mine să fie atrași de falsul miraj al acelor vremuri, neștiind cum au stat lucrurile, de fapt. Ei cred sincer că totul era minunat.

Vorbiți cu cei care au trăit atunci

Dincolo de ce spun nostalgicii însă, există cărți, există documentare ca „Memorialul durerii”, există părinți, bunici, unchi, mătuși, vecini și profesori care pot fi întrebați. Unii dintre ei pot spune că a fost bine și asta poate crea confuzie, însă experiențele de viață te fac să te comporți într-un fel sau altul. De pildă, atunci când sunt la cumpărături, părinții și bunicii noștri, în general, obișnuiesc să umple coșurile până la refuz, comportament pe care cred că l-am preluat și noi, fără să ne dăm seama, pentru că asta am văzut la ei. Oare de ce fac asta? Nu cumva din cauza lipsurilor de atunci? Ar fi un punct de la care se poate pleca în discuțiile cu ei.

Votul, o alegere pentru viitor

Cred că o astfel de întrebare i-ar putea face să se mai gândească puțin înainte de a ne spune că a fost bine și frumos. Dacă ar fi fost așa, cu siguranță și-ar fi luat de la magazin atât cât le-ar fi trebuit, căci, slavă Domnului, cu raioanele mereu pline, ar fi avut de unde.

Ei bine, eu într-un asemenea trecut „glorios” și într-un asemenea viitor sumbru nu vreau să trăiesc, așa că pe 18 mai ies la vot și aleg Europa, adică pe olimpicul la matematică, care îmi garantează că România va păstra direcția pro-europeană. Cu țara noastră în altă direcție, ca persoană cu dizabilități, am multe temeri. Mi-e teamă că nu voi mai putea munci, că nu voi mai putea studia, așa cum se întâmpla în comunism, însă, mai presus de toate, mi-e teamă că nu mă voi mai putea exprima liber.

Perspectiva unei persoane cu dizabilități

România, așa cum este acum, nu e cel mai prietenos stat cu persoanele cu dizabilități, însă lucrurile se mișcă încet-încet. Un mic exemplu: în două secții de votare din București există buletine de vot în alfabetul Braille. Într-o direcție izolaționistă, mă îndoiesc că lucrurile ar progresa.

Ce pierdem dacă alegem izolarea?

Direcția izolaționistă, spre care ne îndreaptă extremiștii Simion și Georgescu, dă naștere la întrebări:

Ce ar fi să nu ne mai placă cafeaua? Nu crește la noi, de-asta zic.

Ce ar fi să nu ne mai ducem la Mega Image-ul de la colțul străzii?

Ce ar fi să facem produse aici, la noi, cu industria calului, pe care să nu ni le cumpere nimeni?

Ce ar fi să nu mai folosim deloc smartphone-uri? De altfel, rupem TikTok-ul cu ele.

Ce ar fi să nu ne mai facem concediile hai-hui prin Europa sau Turcia, Egipt sau chiar în Maldive? Să nu uităm că, după Revoluție, ne băteam pe produsele turcești.

Ne plac mașinile străine, chiar și hainele. Ce ar fi să nu le mai avem?

Eu prefer să am în continuare toate astea, așa că ies la vot pentru Europa.

România nu are nevoie de un Ctrl+Z istoric

Nu ne putem permite, oameni buni, ca prin votul nostru să dăm undo la tot ce s-a construit în 35 de ani. E ca și cum am deschide un Word sau un Notepad, am scrie acolo un text fără să salvăm documentul și, după câteva ore bune de muncă, am apăsa Ctr+Z (undo). S-ar șterge tot, absolut tot.

Concluzia: votez Europa

În concluzie, nu îmi pot permite ca prin votul meu să dau undo la tot ce s-a construit în 35 de ani, așa că eu votez Europa.

* Florian Ionașcu are 25 de ani,e din Buzău, licențiat al Facultății de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București, în pedagogia învățământului primar și preșcolar, absolvent al Școlii Postliceale de Informatică din cadrul Liceului Special pentru Deficienți de Vedere Buzău cu proiectul Legidiz.ro (centralizator al actelor normative care abordează, fie și în treacăt, drepturile persoanelor cu dizabilități), de-a lungul timpului, ca voluntar, am contribuit la traducerea interfețelor de aplicații folosite și de nevăzători. Și-a reprezentat colegii în Consiliul Facultății, militând din această poziție împotriva indexării taxelor universitare cu inflația, pentru un loc special la buget acordat studenților cu dizabilități de la psihopedagogie Specială și pentru instituirea unei perioadă de tranziție de la sistemul de predare online la cel fizic, la finalul pandemiei de COVID-19. Lucrează și la un ONG care promovează accesibilizarea mediului fizic și informațional pentru persoanele cu dizabilități, traduce articole din domeniul accesibilității și testează accesibilitatea site-urilor web pentru nevăzători. A colaborat sau colaborează cu Asociația CED România – Centrul de Excelență prin Diversitate, www.nevăzător.ro, Be My Eyes, Poedit.