Scrisoare. Românilor, prietenilor, familiei.

Românilor, prietenilor, familiei câteva gânduri:

În primul rând, aș vrea să le transmit românilor că democrația este rară și, precum un om care deține obiecte de valoare, rare, care îl fac pe acel om bogat, așa și poporul care reușește să câștige și să mențină democrația este un popor bogat.

România deține această bogăție, în acest moment, împreună cu foarte puține alte țări. Deși este o democrație tânără, unde nedreptatea și suferința sunt prezente mai des decât în democrațiile consolidate, este o democrație. Și e rară.

De ce este democrația rară? Pentru că democrația are nevoie de timp și se clădește cu suferință. Când vorbim de democrație, vorbim despre oameni.
La fel ca un om care nu se naște învățat, ci învață de la părinți inițial, după care din școală, iar mai târziu de la colegii de muncă, precum și din greutățile pe care viața i le aduce în față, așa și democrația se clădește pe măsură ce noi, românii care alcătuim această țară, lucrăm să depășim aceste obstacole împreună.

Un mare om a spus: „Dacă treci prin iad, nu te opri!”

Toate aceste crize abătute asupra noastră se simt cu siguranță, pentru majoritatea dintre noi, ca un iad, dar de această dată nu suntem singuri și ne putem bizui pe o comunitate de țări cu aceleași valori, care sunt gata să ne apere și cu prețul vărsării de sânge a propriilor fii, dacă va fi nevoie.

Acum 35 de ani s-a ivit un crâmpei de lumină în iadul în care am fost aruncați pentru mai mult de 50 de ani. Românii au găsit atunci puterea, chiar și cu prețul vărsării de sânge, să urmeze lumina libertății, a democrației, pe care au așteptat-o mai mult de jumătate de secol.

Din păcate, în acest moment, prăpastia este din nou aproape de România. De aceea vreau să transmit tuturor românilor să găsească puterea, indiferent de nedreptățile și suferințele la care au fost supuși, să ierte și să meargă înainte pe drumul croit cu sânge la Revoluția din 1989 și cu multe sacrificii de către noi toți în ultimii 35 de ani.

A da înapoi acum, a renunța, înseamnă a distruge tot ce am clădit împreună în acești ani

Aș vrea să le mai spun românilor că pe 18 mai votează și pentru ca România să rămână parte a comunității europene.
Alt referendum nu va mai exista. Rusia lui Putin va dezmembra fragila democrație românească într-o clipită. Oamenii lor sunt deja aici și așteaptă să-și ia locul în scaun. Se numesc suveraniști.
Referendumurile următoare vor fi niște simulacre, cu rezultat dinainte cunoscut, ca în 1948 când ne-a înghițit comunismul.

Pe 18 mai, România alege între viață și moarte

Dacă vom alege viața, vom avea ocazia să fim împreună la multe alte decizii dificile în viitor, dar dacă vom fi dezbinați, aceste decizii vor fi luate pentru noi de cei ce vor să izoleze România pentru ei și prietenii lor.
Românii trebuie să hotărască singuri, individual, cât de mult vor să colaboreze cu alte națiuni și cu oameni de altă naționalitate. Asta înseamnă adevărata democrație.

La Revoluția din 1989 eram prea mici să contăm, dar acesta este momentul generației mele, Generația Mileniului — ce cuvânt măreț! În anul 1999 priveam eclipsa și visam la toate lucrurile care au devenit posibile în mai puțin de 10 ani. Noi, cei ce am avut totul de câștigat și care am putut gusta Europa pentru prima dată, să ne putem ridica la înălțimea șansei care ni s-a oferit și să oferim Europei ceva înapoi.

Acesta este momentul revoluției noastre

Dacă cei care citesc aceste gânduri simt acum puțină emoție, înseamnă că în acești 35 de ani nu am intrat numai noi în democrație, ci și democrația a intrat în preferințele românilor. Atunci nu este totul pierdut.

Ce vom deveni fără o România europeană? Sper să nu trebuiască să aflăm niciodată.

Dumnezeu să ne lumineze!