Queen at Sea te va rupe în două. De la prima până la ultima scenă. Și exact așa este gândit de regizorul său, Lance Hammer: să te țină prins între două adevăruri, fără să-ți ofere vreodată confortul unei soluții simple.
Juliette Binoche, cu uriașul său nume, este acolo ca o ancoră menită să lege între ele trei povești suprapuse care, împreună, spun ceva despre iubire. Cum începe, ce se alege de ea și cum se sfârșește.
Într-o parte este Sarah, adolescenta care începe să descopere iubirea, corpul și sexualitatea. La celălalt capăt sunt Leslie și Martin, doi oameni ajunși la bătrânețe, după o viață împreună, într-un moment în care dragostea lor trebuie să supraviețuiască dispariției memoriei. Iar între ei este Amanda, personajul lui Juliette Binoche, prinsă între fiica ei și propria mamă, între începutul și sfârșitul aceleiași povești.
Aparent, o să fie o poveste despre decrepitudine, despre pierderea memoriei, a reperelor și a lumii înconjurătoare. Dar oare iubirea se pierde? Îi mai simți pe cei dragi, îi mai dorești, știi că ei sunt lângă tine? Sau totul este instinct? Și oare dorința pe care o simți mai este adresată omului pe care-l știi sau este ceva ce ține de instinctul primar?
De aici și titlul, Queen at Sea. Filmul este în România cu titlu Regina și marea. Dar ar putea fi Regina rătăcită sau Regina în derivă. Sau cu totul dezorientat.
Filmul acesta, un pic prea lent pentru mine, te va ține acolo însă prin sumedenia de situații pe care nu le știi sau despre care doar ai auzit. Iar când crezi că ai descoperit că iubirea este veșnică, degradarea îți va arăta că nu e așa. Dar poate voi o să credeți altceva. Așa cum crede Martin. Sau cum speră Sarah.
Și tocmai suprapunerea asta în antiteză, a iubirii care pică și a celei care se arată, face filmul cu adevărat puternic. Pentru că, o secundă, îți poți proiecta viața acolo.
O să-ți rămână să rezolvi rolul și rostul adultului în putere, Amanda, cum s-ar spune, aflată între iubiri. Cu ea ce se întâmplă? O să descoperiți.
Un regizor care a stat 18 ani departe de lungmetraj
Lance Hammer este un regizor american cu o carieră neobișnuită. A studiat arhitectura și a lucrat în industria cinematografică, inclusiv în domeniul efectelor vizuale, înainte de a-și face debutul în lungmetraj.
Primul său film, Ballast, apărut în 2008, era o dramă despre pierdere, familie și încercarea de a reconstrui o viață în Mississippi. A câștigat premiul pentru regie la Sundance și a fost apreciat de critica internațională.
Au trecut 18 ani până la Queen at Sea, al doilea său lungmetraj.
Hammer a povestit că ideea filmului a venit din mai multe întâmplări reale despre demența senilă și despre dificultățile întâmpinate de familiile celor afectați. A citit mărturii, a discutat cu specialiști și a lucrat cu profesioniști din domeniul îngrijirii pentru a reconstrui cât mai exact situațiile din scenariu.
Dar nu a vrut să facă un film care explică Alzheimerul. L-au interesat mai degrabă dilemele morale pe care boala le produce în jurul ei. Autonomia, consimțământul, dreptul la intimitate și limitele protecției oferite de familie și de instituții.
De aceea, filmul nu seamănă cu o pledoarie în favoarea unuia sau altuia dintre personaje. Uneori este chiar exasperant prin refuzul de a tranșa lucrurile.
Tom Courtenay și Anna Calder-Marshall, două interpretări extraordinare
Juliette Binoche este, desigur, numele care atrage imediat atenția. Actrița franceză, a primit un Oscar pentru The English Patient și are premii de interpretare la Cannes, Berlin și Veneția..
Dar filmul aparține, într-o măsură impresionantă, și celor doi actori care interpretează cuplul vârstnic.
Tom Courtenay, unul dintre reprezentanții generației de aur a cinematografiei britanice, cunoscut din The Loneliness of the Long Distance Runner, Billy Liar sau Doctor Zhivago, îl joacă pe Martin. Este un bărbat tandru, încăpățânat și uneori incapabil să accepte schimbarea ireversibilă a femeii pe care o iubește.
Anna Calder-Marshall, actriță britanică de teatru și film, cunoscută inclusiv pentru adaptarea din 1970 a romanului Wuthering Heights, are probabil rolul cel mai dificil. Leslie nu mai poate explica în cuvinte ce i se întâmplă. Actrița trebuie să transmită confuzia, frica, dorința, afecțiunea și fragmentele de luciditate ale unui om a cărui lume interioară devine inaccesibilă celor din jur.
Calder-Marshall s-a documentat în centre de îngrijire și a vorbit public inclusiv despre experiența personală de a avea un soț afectat de demență.
La Festivalul de Film de la Berlin din 2026, Tom Courtenay și Anna Calder-Marshall au primit împreună Ursul de Argint pentru cea mai bună interpretare în rol secundar. Lance Hammer a câștigat, la rândul lui, Ursul de Argint – Premiul Juriului.
Distribuția este completată de Florence Hunt, cunoscută publicului din serialul Bridgerton, care o interpretează pe Sara.
Ce rămâne când nu mai rămâne nimic?
Queen at Sea nu este un film comod și nici unul pe care l-aș recomanda cuiva care caută două ore de evadare. Este, uneori, prea lung, prea lent și prea apăsător. Dar are puterea de a te face să te gândești la lucruri pe care preferi să le ții departe.
La copilul tău, la părinții tăi. Dar mai ales la tine peste 20 sau 30 de ani. Și, mai ales, la faptul că iubirea nu este doar ceea ce simțim. Este și ceea ce facem cu sentimentele noastre atunci când celălalt nu mai poate răspunde așa cum o făcea odinioară.
Poți continua să iubești un om care nu te mai recunoaște? Cu siguranță. Dar poți decide în numele lui doar pentru că îl iubești? E cumva o dilemă pe care noi am mai relatat-o aici.
La generic, Queen at Sea te lasă cu o întrebare pe care nu o poți îndepărta prea ușor: dacă memoria dispare, cât din iubire rămâne? Iar la finalul proiecției din sală, vă las o idee: uitați-vă la fețele spectatorilor. Rar o să vedeți atât de mulți puși pe gânduri, lipiți de scaune și un pic îngrijorați.
Queen at Sea este distribuit de Transilvania Film
