Actorul american Bill Murray se află la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu, acolo unde duminică joacă în spectacolul New Worlds/ Lumi noi, al cărui autor este. Murray a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu și a fost invitat la mai multe întâlniri cu publicul.
”Your Faust crack my eggshell of my head”
Actorul din Lost in Translation a văzut Faust la Sibiu, spectacolul-cult regizat de Silviu Purcărete. Întrebat despre celebrul regizor Peter Brook, el a vorbit despre Faust, spunând că un asemenea sentiment nu a mai trăit de la piesele lui Brook.

Bill Murray: ”Am văzut Faust-ul vostru aseară. Acesta este un spectacol gigantic. Am simțit că-mi crapă capul în timp ce mă uităm la ce se întâmplă pe scenă. Și m-a pus pe gânduri nu numai despre cum lucrez eu, la scală mai mică, dar și despre cât de serios sunt în viața mea. M-a pus pe gânduri acest spectacol… Știți… În viață, asculți muzică, mănânci, bei, te uiți la televizor, dar trebuie să fie ceva mai mult. Sunt aici cu un motiv, trebuie să fie un motiv pentru ce fac. Și trebuie să mă gândesc la cine sunt și ce am de făcut. ”

După Faust, Lost in Translation și Tootsie
Murray a vorbit și despre colaborările sale de-a lungul timpului. Lost in Translation este un film la care am simțit foarte repede că pot lucra, a spus el. ”Când am primit scenariul era foarte bine lucrat, simplu, clar. De altfel, era și într-un volum subțire. Și asta îți arată că nu e scris mult în plus.”
Întrebat despre ultima replică a filmului, moment celebru prin faptul că publicul nu aude ce spune actorul, Bill Murray spune că asta va rămâne așa pe vecie:
”Suntem acum patru oameni care știm ce-am spus acolo. Eu, sunetistul, care s-a prăpădit între timp, regizoarea Sofia Coppola, supervisor-ul scenariului și Scarlet Johansson. Vă asigur că niciunul nu va spune. Eu am făcut asta o dată cu o persoană, dar nu m-a crezut și de atunci nu o mai spun. Și știți ce? Am știut cu toții pe loc că replica nu trebuie auzită. Fix când am rostit-o, fix atunci, am văzut că supervizoarea se uită spre Sofia și-i spune că nimeni nu ar trebui să audă replica. Și Sofia a aprobat-o murmurând: Nimeni nu trebuie să audă…”
Scriitorul și criticul Peter Bradshaw, cunoscut pentru rubrica sa din The Guardian, prezent la conferință, spune că așa și trebuie să se termine acest film. ”Deschis, ca fiecare să aibă propriul final în minte.” Bradshaw i-a provocat pe cei din sală să spună care este primul film pe care l-au văzut în cinematografe, dar și primul notat cu audiență restricționată pentru minori. Răspunsul lui Murray a fost Pink Flamingos, o comedie neagră, suprarealistă, din anul 1972.
”Modul de distribuție a filmelor s-a schimbat tare mult”, spune Bill Murray. Cu ani în urmă, vara era dedicată comediilor care umpleau cinematografele. ”Era nevoie ca oamenii să-și spună între ei ai văzut cutare film, trebuie să mergi. Acum, am făcut Riff Raff, un film care sigur era de cinematograf, dar – ce să vezi? – băiatul cu banii l-a vândut după două săptămâni și jumătate la Amazon.”

O parte importantă Murray a dedicat-o colaborărilor sale. ”Mare artă constă în a pune pe cineva în valoare. Când am făcut Tootsie, cu Dustin Hoffman, eu nu aveam replici. Asta a fost ideea filmului. Să fiu un auditor mut al replicilor sale. Să fiu cumva publicul încarnat în peliculă. Așa c-am hotărât să-l pun în valoare pe Dustin. Și a treia oară când am tras o dublă, a ieșit perfect. A fost un moment de cinematografie excelentă. Și atunci Dustin mi-a spus: Hai să o mai facem o dată! Pentru că a văzut ce-i dau, a căpătat încredere și a început să mă pună și el în valoare. S-a făcut un echilibru între noi. Și atunci a fost perfect.”
Punerea în valoare a celorlalți a fost dorința lui Murray pentru show-ul de la Sibiu, New Worlds/ Lumi noi, realizat în colaborare cu Jan Vogler. Spectacolul este un amestec de muzică, poezie și povești pe care actorul american le-a pus cap la cap.
Faust, spectacolul-cult de la Sibiu
Faust, în regia lui Silviu Purcărete, se joacă de 18 la ani Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu și-i are în rolurile principale pe Ofelia Popii și Miklós Bács. Pentru acest rol, Ofelia Popii a primit premiul celui mai bun actor la UNITER 2008, iar scenograful Helmut Stürmer a obținut, la rându-i, cea mai înaltă distincție. Spectacolul a participat la mai multe festivaluri internaționale și a primit mai multe premii. De 18 ani se joacă doar cu casa închisă și a fost întrerupt o singură dată la îmbolnăvirea unui actor.
Spectacolul care este o adaptare a piesei lui Goethe se joacă într-o sală special dedicată la Sibiu, la Fabrica de Cultură, și abundă în mișcări scenice ample, cu o mare distribuție și numeroase efecte pirotehnice. Spectacolul se joacă și în luna iulie a acestui an. Biletele, când se găsesc, aici trebuie urmărite.
Despre alte spectacole la FITS


2 răspunsuri
Am.vazut ambele versiuni si cea cu Ilie Gheorghe si cea cu Bacs Miklos. Nu as pune între ele comparația. Fiecare versiune e genială .Si asta spectacol de spectacol. Cât si scenografia lui Helmut Stùrmer, costumele Liei Manțoc si muzica lui Vasile Șirli care fac din acest eveniment de genialitate aparte , un catharsis…
Am vazut Faust cu Ilie Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească! Fabulos spectacol! Mi-ar plăcea să văd și varianta cu Miklos Bacs.
Bill Murray este un mare actor. Cred ca a jucat și în Ziua cârtiței, un film cult , ca și Lost în translation.
Vă mulțumesc pentru articol!