Pandemia și oglinda alegerilor personale
După pandemie pentru majoritatea dintre noi s-a produs o schimbare și fiecare a procesat acea perioadă în felul și ritmul său, unii au ales să se vaccineze, alții nu, unii au ales să poarte mască, alții nu, unii să cumpere kilograme de făină și baxuri de hârtie igienică, alții nu. Ceea ce am experimentat însă cu toții, unii mai vizibil, alții nu, este sentimentul de judecată pentru alegerile altora, arătatul cu degetul către opțiunile altora, propria confuzie legată de propriile alegeri.
Unii dintre noi, suficient de mulți, l-am privit sau am auzit de expresia renumitului Gabor Mate, care spune că degetul îndreptat spre celălalt ne indică inclusiv cele trei degete îndreptate către propria persoană.
Nevoia de sprijin și explozia „specialiștilor” neverificați
Statistic și cu sens, solicitările către terapeuți a crescut într-un mod alarmant după perioada de pandemie, la fel însă au crescut și numărul terapeuților, doar că într-un mod necontrolat, neverificat, scăpat de sub radarul rațiunii.
Biserică, terapie și iluzia apartenenței
La fel s-au umplut bisericile și alegerea de a împărtășii unui duhovnic fricile, spaima, confuzia. Când un vaccin, o mască, o alegere ajung să fie un motiv de judecată, fiecare dintre noi căutam să fim autentici, să simțim că aparținem, că suntem conținuti de către un specialist în domeniu, în acest caz un duhovnic, un terapeut sau ambele.
Doar că propria experiență mi-a arătat în ultimii ani că, pe de o parte sistemul public, mass-media, chiar membrii familiei nu înțeleg importanța sănătății mintale, pe de altă parte oamenii au această NEVOIE și astfel au apărut „specialiști” care îți spun ceea ce vrei să auzi, îți apasă pe acele răni familiale, te fac să înțelegi că problema este la ceilalți și acolo este „diavolul”, în alte religii, alte obiceiuri, alte… alegeri.
De la mentor la idol: când îndrumarea devine dependență
Astfel, am întâlnit în ultimii 3 ani diverși terapeuți, facilitatori și preoți, oameni faini și cu o capacitate ridicată de empatie, de a aduna în jurul lor comunități, grupuri de practică, retreat-uri, ședințe de grup sau individuale, oameni de un real ajutor pentru mulți semeni care s-au simțit judecați de societate, de oamenii politici, de Biserică, de propria familie, mii de oameni au găsit un refugiu într-un astfel de anturaj format în jurul unui „guru”, Mesia, duhovnic.
Tentația dogmei și instrumentalizarea fricii
Ceea ce nu am înțeles probabil mulți dintre noi, în special oamenii ce conduc instituții și se ocupă de sănătatea mintală, este faptul că și acești „specialiști” sunt cum spuneam, oameni, iar când acești oameni din poziția profesională pe care și-au ales-o își expun propria viziune politică în meseria lor, apar confuzia, ura, judecata față de alegerile altora și în final dezbinarea.
Am ales să nu mă vaccinez anti-Covid, din motive personale, alegând însă să am mai multă grijă de nevoile corpului și să port mască sau să merg la medic oricând corpul sau starea îmi semnalează acest lucru, dar mai presus de asta sau cel puțin la fel de important, am ales să nu judec oamenii ce s-au vaccinat, am încurajat să facă acest lucru dacă asta își doreau și mi-am adus aminte de fiecare dată de o glumă în această direcție „Diferența dintre cei ce au tatuaje și cei ce nu au, este că cei ce au, nu se uită ciudat sau îi judecă pe cei ce nu au tatuaje, invers însă…” am constatat cu entuziasm că există „terapeuți”, preoți, învățători, mentori, care – de asemenea – au ales să nu se vaccineze și astfel am simțit că sunt acceptat, înțeles, conținut de un soi de anturaj, de partea cealaltă simțeam excludere, superioritate, jigniri, critici, pentru alegerea de a nu mă vaccina, astfel m-am bucurat de anturajul celor „fără tatuaj”, o lungă perioadă, până în noiembrie 2024 la… alegeri.
Rușinea, vinovăția și industria pseudo-vindecării
În acel moment, cu câteva semnale anterior, facilitatori, terapeuți, preoți, grupuri de practică cu zeci, sute de oameni și mii de urmăritori, care formau anturajul în care intrasem au adoptat modelul „Cristela”, iar iubirea față de aproape, față de rădăcini, față de cei ce „au tatuaj” s-a transformat într-o furie morbida, o judecată nesfârșită, o dogmă creștină și într-un final într-o campanie electorală, care scoate la suprafață furia unor oameni răniți ce și-au găsit refugiul în astfel de grupuri de oameni care la rândul lor manipulează vulnerabilitatea celor ce se simt marginalizați, judecați, jigniți, de o societate ce de 35 ani NU a pus accent pe sănătatea mentală, emoțională și sufletească, deși inclusiv „revoluția” a fost deturnata prin iluzie și manipulare.
Războiul interior, combustibil pentru polarizare
Când o societate nu pune accent pe aceste realități ale rănilor emoționale și mentale ale oamenilor ce trec prin diverse momente dificile în viață, dacă membrii familiei, ai bisericii, încă se simt și promovează RUȘINEA și VINOVĂȚIA, apar „spitale private”, pentru că mulți dintre acești terapeuți, consilieri, guru, au ca valoare principală BANII, iar ședințele costă.
Cu evenimente precum pandemia, războiul, realitatea in care trăim, GRIJILE unei tinere generații că NU pot plătii o chirie/rată de 2000 lei, când salariul este de 4000 și societatea, familia, îți transmite să faci și copii, să te muți la casa ta, în acest context și cu aceste evenimente globale ce NU le putem controla, oamenii au nevoie de sprijin real, nu de manipulare prin tehnici atent învățate și sprijinite de războiul hibrid in care ne aflăm.
Credință versus ură: de unde începem reconstrucția?
În această perioadă am constatat două puncte comune în rândul multor „terapeuți” marca Cristela și politica / Biserica, primul dintre ele, dorința de a face bani indiferent de tehnicile folosite sau de rezultatul lor și al doilea este faptul că Dumnezeu este purtat în absolut orice frază cu scop pur electoral/personal, chiar dacă acele tehnici, ritualuri sau campanii electorale, NU sunt benefice, nu au rezultate și fac rău aproapelui.
Spuneam că schimbarea atitudinii multor specialiști (terapeuți, preoți, ghizi) ce lucrează cu percepția omului s-a schimbat în noiembrie 2024, când compasiunea față de aproapele nostru și iubirea de țară a luat o întorsătură bruscă și s-a transformat în manipulare și interese electorale.
Oricât de benefice sunt anumite îndrumări, de a merge desculți prin iarbă, de a consuma apă de izvor, de a ne mândri cu țara noastră și darurile ce ne sunt oferite de poziția geografică, promovate intens și profund de oameni „iubitori de patrie„, nu reprezintă un motiv pentru a alege în funcții publice persoane de promovează ura, agresivitatea și furia, persoane ce manipulează atât de profund frica oamenilor și scot în exterior acel război interior pe care fiecare dintre noi îl ducem.
*mai multe articole ale lui Ștefan Cențiu puteți citi aici
**sursa foto copertă: Alina Tonigaru, Art Safari
