Am două spectacole în repertoriul Teatrului Național București în momentul de față.
Am citit investigațiile, mărturiile și reacțiile din ultimele zile. Din punctul meu de vedere, angajarea lui Felix Alexa la TNB este o decizie imposibil de susținut.
Întrebarea este cine răspunde pentru faptul că a fost angajat.
În ce instituție culturală europeană care se respectă poți lua o asemenea decizie, cunoscând contextul, mărturiile și avertismentele, iar singura consecință să fie o explicație administrativă?
În 2021, directorul Volksbühne Berlin, Klaus Dörr, a demisionat după acuzații publice de abuz de putere și hărțuire, înainte ca o instanță penală să stabilească vreo vinovăție. Instituția și administrația culturală au tratat problema ca pe una de responsabilitate instituțională, nu doar juridică.
În 2017, în Marea Britanie, Max Stafford-Clark a fost îndepărtat din compania pe care o fondase după o plângere formală privind comportamentul său. Nu s-a așteptat ca o sentință penală să spună unei instituții culturale când începe responsabilitatea ei.
Abuzul nu devine mai puțin abuz pentru că produce artă.
Iar o instituție nu devine mai puțin responsabilă pentru că știe să formuleze prudent un comunicat.
Ada Hausvater și-a asumat public decizia angajării lui Felix Alexa. Cred că trebuie să-și asume și consecința acestei decizii.
Generația mea nu mai acceptă vechiul mecanism prin care responsabilitatea este plimbată de la om la instituție, de la instituție la consiliu, de la consiliu la procedură, până când, în final, nu mai răspunde nimeni. Asta nu e prudență. E felul elegant în care o breaslă a învățat “arta” dizolvării responsabilității.
Personal, NU ACCEPT ca abuzul să fie rebotezat „exigență”, tăcerea „prudență”, iar mușamalizarea „procedură”.
E felul elegant în care se reproduce instituțional „arta” dizolvării responsabilității și anulării principiilor etice. Mărturiile victimelor sunt cutremurătoare. Ignorarea lor e o formă de iresponsabilitate managerială.
În calitate de regizor, coleg de breaslă și artist cu două spectacole în repertoriul TNB, 𝐜𝐞𝐫 𝐝𝐞𝐦𝐢𝐬𝐢𝐚 𝐀𝐝𝐞𝐢 𝐇𝐚𝐮𝐬𝐯𝐚𝐭𝐞𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐫 𝐚𝐥 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞ș𝐭𝐢.
Nu pentru un nou scandal. Nu ca gest punitiv. Ca gest de responsabilitate. Ca gest de NORMALITATE.
𝐔𝐧 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă 𝐚𝐢𝐛ă 𝐬𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐢 î𝐧𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐜â𝐭 „𝐧𝐮 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă 𝐨 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐚𝐦𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥ă”.
Abuzul este abuz.
Iar responsabilitatea este responsabilitate. Punct.
*Botond Nagy este regizor de teatru (născut în 1993, la Brașov), absolvent al Universității de Artă din Târgu-Mureș și al Liceului de Artă „Plugor Sándor” din Sfântu Gheorghe.
**textul a fost postat de autor și pe Facebook.
*** sursa foto copertă: tnb.ro
