„I pak, dau de știre”: limba nu e o piesă de muzeu
Tocmai am auzit că până și „to do list”, expresie împrumutată din engleză, și-a găsit locul în DOOM 3, ediția din 2021. Limba română primește cuvinte noi, împrumută, se adaptează și evoluează. Și totuși, atunci când vine vorba despre forma feminină a unei funcții care există deja în limba română, lucrurile devin brusc complicate.
Discuția despre folosirea formei feminine „ministră” și despre eliminarea mențiunii „colocvial” din DOOM a stârnit, în ultimele săptămâni, numeroase reacții. Unele argumentate, altele ironice, multe pornite din convingerea că limba română ar trebui să rămână exact așa cum am învățat-o fiecare.
Din fericire, limba română nu a rămas încremenită nici în vremea Scrisorii lui Neacșu din Câmpulung, nici în cea a cronicarului Grigore Ureche. Altfel, am vorbi și astăzi ca acum patru sau cinci secole. Limba s-a schimbat mereu, odată cu oamenii și cu societatea. Iar faptul că se schimbă nu înseamnă că se strică, ci că este vie.
Dincolo de preferințele personale, există însă o chestiune care merită discutată: de ce denumirea unei funcții sau profesii exercitate de o femeie ar trebui să rămână obligatoriu la masculin? Și de ce o formă feminină, atunci când există și este utilizată, ar trebui privită ca o abatere, o familiaritate sau o excepție?
În briefingul de presă susținut joi, 12 noiembrie, la Palatul Victoria, ministra Culturii, Ioana Ciocan, a reiterat solicitarea privind eliminarea mențiunii „colocvial” din dreptul cuvântului „ministră” în DEX și DOOM. Ea a explicat că, în urma răspunsului primit de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Ministerul Culturii va înainta o solicitare oficială Academiei Române. Ministra a subliniat că utilizarea titulaturilor feminine este și o chestiune de alegere și că denumirile profesiilor și funcțiilor trebuie să reflecte realitățile societății contemporane.
Demersul Ministerului Culturii de a solicita Academiei Române eliminarea mențiunii „colocvial” pentru cuvântul „ministră” este un prim pas instituțional. Dar schimbarea nu depinde exclusiv de o decizie academică. Limba este vie, iar uzul ei este determinat și de felul în care alegem să vorbim și să scriem.
Normalizarea formelor feminine nu presupune impunerea unei formule și nici obligativitatea ca toată lumea să folosească aceleași cuvinte. Presupune recunoașterea unei opțiuni firești și eliminarea prejudecății că masculinul ar fi, prin definiție, mai potrivit pentru funcții și profesii.
Dar ce se poate face concret?
În comentariile de pe rețelele sociale au apărut tot mai des întrebări precum: „Cum putem ajuta?”, „Ce se poate face concret?”, „Care poate fi contribuția fiecăruia dintre noi?”. Sunt întrebări firești, pentru că o asemenea schimbare nu poate veni doar din partea instituțiilor. O să încerc, așadar, să răspund și să propun câteva acțiuni simple prin care fiecare poate contribui la normalizarea folosirii formelor feminine în limba română.
- Să scriem Academiei Române.
Să fie transmise solicitări către Academia Română și Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, prin care să se ceară reevaluarea mențiunii „colocvial” pentru termenul „ministră” și, în perspectivă, a statutului formelor feminine pentru funcții, demnități și profesii.
Mesajele individuale, argumentate, pot contribui la conturarea unei preocupări publice reale.
- Putem folosi deliberat, constant și consecvent formele feminine ale profesiilor și funcțiilor, inclusiv în conversațiile cotidiene.
Ministră, directoare, președintă, șefă de birou, inspectoare, arhitectă, avocată, ingineră, regizoare, producătoare, scenografă, curatoare, jurnalistă, doctoriță.
Nu doar în cazul funcțiilor publice, ci și al profesiilor din mediul privat, din cultură, educație, cercetare, justiție sau mediul de afaceri.
Schimbarea începe și în lucrurile aparent mărunte, în felul în care vorbim zi de zi. Să folosim aceste forme firesc, fără ghilimele, ironii ori explicații suplimentare. Cu cât devin mai prezente în limbajul cotidian, cu atât vor fi percepute mai puțin ca excepții și mai mult ca o expresie firească a realității.
- Utilizarea titulaturile feminine în documentele profesionale
În semnături de e-mail, CV-uri, prezentări, biografii, documente de comunicare și profiluri profesionale. O femeie care conduce o instituție poate fi prezentată drept directoare, iar o femeie care regizează un spectacol, drept regizoare, etc.
- Solicitarea către instituțiile publice de actualizare a titulaturilor
Ministere, primării, universități, instituții de cultură și alte autorități pot fi încurajate să utilizeze forme feminine în organigrame, pe site-uri, în comunicate și în materialele de prezentare.
- Aceeași solicitare îndreptată și către companiile private
Formele feminine pot fi utilizate în anunțurile de angajare, organigrame, prezentări ale echipelor de conducere și comunicarea profesională.
- Să se ceară redacțiilor și instituțiilor media să adopte consecvent formele feminine
Presa, televiziunile, radiourile și publicațiile online au un rol important în normalizarea limbajului. Solicitarea adresată acestora poate fi simplă: atunci când se vorbește despre o femeie care exercită o profesie sau o funcție, să fie folosită și forma feminină corespunzătoare.
- Să nu mai corectăm femeile care își folosesc titulatura la feminin
Dacă o femeie se prezintă drept avocată, directoare, ministră sau președintă, alegerea trebuie respectată. Nu este necesar ca fiecare utilizare a unei forme feminine să fie urmată de o lecție de gramatică.
- Să fie inițiată și susținută o petiție publică
O petiție adresată Academiei Române, dar și viralizată online, cu solicitări clare privind recunoașterea și utilizarea formelor feminine pentru funcții, demnități și profesii, ar putea reuni susținători din domenii profesionale foarte diferite.
- Să fie implicate organizațiile profesionale
Asociațiile avocaților, arhitecților, medicilor, inginerilor, regizorilor, scriitorilor, organizațiile culturale și colegiile profesionale pot transmite puncte de vedere și pot susține public utilizarea formelor feminine.
- Să fie organizate dezbateri publice
Lingviști, universitari, specialiști în comunicare, reprezentanți ai mediului cultural și ai organizațiilor profesionale pot contribui la o discuție argumentată despre evoluția limbii și despre felul în care aceasta reflectă realitatea socială.
- Să fie realizat un ghid al formelor feminine pentru funcții și profesii
Un material accesibil, elaborat cu sprijinul specialiștilor în lingvistică, care să inventarieze formele feminine, să ofere exemple de utilizare și să poată fi folosit de instituții, companii, redacții și publicul larg.
- Să fie colectate exemple concrete de utilizare
Documente oficiale, articole, prezentări profesionale, materiale academice și exemple din mediul privat pot constitui o bază de date care să arate cât de răspândite sunt deja aceste forme în limba română.
- Să fie promovate femeile care ocupă funcții de conducere și exercită profesii diverse folosindu-se titulatura lor la feminin
Să fie prezentate drept directoare, președinte, arhitecte, cercetătoare, regizoare, producătoare sau manageri de instituții, după forma feminină corespunzătoare. Vizibilitatea acestor exemple contribuie la normalizarea lor.
- Să fie încurajate universitățile și instituțiile de învățământ să adopte această practică
Materialele didactice, prezentările cadrelor didactice, paginile facultăților și documentele instituționale pot reflecta folosirea formelor feminine pentru profesii și funcții.
- Să fie solicitată actualizarea dicționarelor și a manualelor
Editurile și autorii de dicționare și manuale pot fi încurajați să reflecte evoluția limbii române și utilizarea actuală a formelor feminine.
- Să fie folosite formele feminine și în spațiul digital.
În articole, comentarii, postări, descrieri, profiluri profesionale și comunicarea de pe rețelele sociale. Cu cât aceste forme sunt mai prezente în uz, cu atât devin mai familiare.
- Să fie incluse recomandări explicite în ghidurile de comunicare instituțională.
Instituțiile și organizațiile care elaborează reguli de comunicare pot introduce recomandări privind utilizarea titulaturilor feminine, astfel încât practica să devină coerentă și consecventă.
Schimbarea nu trebuie să aștepte un dicționar
Toate aceste acțiuni au un numitor comun: recunoașterea faptului că femeile exercită profesii, ocupă funcții de conducere și dețin demnități publice, iar limba trebuie să poată reflecta această realitate.
Nu este vorba despre obligarea cuiva să folosească o anumită formă. Nici despre interzicerea masculinului generic acolo unde acesta este consacrat. Este vorba despre existența unei opțiuni reale, fără ca folosirea femininului să fie privită ca o greșeală sau ca o concesie făcută unei mode.
O directoare nu este mai puțin directoare decât un director. O regizoare nu este o excepție de la profesia de regizor. Iar o femeie care conduce un minister poate fi numită ministră.
O schimbare în dicționar este importantă. Dar schimbarea în limbajul de fiecare zi poate începe chiar acum.
Limba nu se schimbă doar prin deciziile celor care o normează. Se schimbă și prin ceea ce alegem să folosim.
*sursă foto copertă: Facebook, Ministerul Culturii
