Un paradox așteptat. 5+3=9 la Grivița 53

5+3=9 pare o eroare de matematică. O utopie.
Și, totuși, la Grivița 53, egalitatea aceasta chiar s-a întâmplat.

5 şi 3 sunt cifrele numărului poștal al adresei teatrului. Griviţa 53 este locul. Dar 5+3 a fost făcut să ne facă bine nouă. 9. Nouă tuturor.

Povestea teatrului o mai scrisesem în Vorbitorincii. Povestea unei familii – Chris Simion Mercurian și Tiberiu Mercurian – care au construit de la zero, împreună cu o întreagă comunitate, primul teatru independent ridicat în România. Am crezut, până să văd spectacolul, că lupta a fost doar cu birocrația românească. Cu autorizații, cu hârtii, cu ziduri ce refuzau a fi ridicate.

Nu realizasem că bătălia a fost dublă.

În paralel cu șantierul, Chris Simion Mercurian ducea o altă bîtălie, mult mai fragilă și infinit mai grea – propria ei luptă cu cancerul. Iar asta schimbă tot. Reașază totul. Dă alt sens fiecărei cărămizi.

Aveam impresia că povestea bolii era dinainte de Griviţa 53 și că biruinţa asupra cancerului a determinat-o şi a înverșunat-o să construiască teatrul. Spectacolul „5+3=9” arată însă că lucrurile s-au petrecut simultan. Că teatrul și viața s-au construit în același timp. Că, pentru Chris, teatrul nu a mai fost un proiect. A fost viața însăși, la un nivel pe care cei care nu au trecut prin așa ceva nu și-l pot imagina.

Un spectacol care te rupe în două

Şi pentru că toate acestea trebuiau să fie spuse, s-a născut primul spectacol de la Griviţa 53. Construcția coregrafică imaginată de Ștefan Lupu este senzaţională. Te rupe în două. Nu prin melodramă, cum aţi fi tentaţi să vă închipuiţi, ci prin energie. Prin felul în care transformă entuziasmul, birocrația, chimioterapia în mișcare, în ritm, în imagine.

Scenografia îi aparține lui Steff Chelaru și este de o inteligență aproape dureroasă. O schelă și o scară devin șantier, aparat RMN, instrument muzical, devin tot ce e nevoie să devină. Spațiul este minimal și, în același timp, total.

Ştiţi ce e un earworm? O secvență muzicală are îți intră inopinat în minte și nu-ți dă pace o bună bucată de timp. Ei bine, eu încă fredonam și a doua zi notele dn soundtrack-ul de la 5+3=9, semn că Adrian Piciorea & Raw Creatures au făcut treabă bună. Și – wow! – ce voce senzațională are Mara Tătar!

Cum cine e Mara Tătar? Mara Tătar este doppelgänger-ul lui Chris Simion. Fragilitate și forță în aceeași respirație. Peronajul principal și o actriță foarte, foarte mișto care nu știu exact de unde a răsărit. De altfel, toată trupa de actori-dansatori este foarte tânără, dar legată impecabil (Costin Stăncioi, Bianca Adelina Geantă, Tiberius-Nicolae Zavelea, Tamara Găgeatu, Viktoriia Medviedieva, Oleksandr Solokha, Mirel Cumpănaș). Se simte că au construit, nu doar au repetat împreună.

Râzi și plângi deodată. Doza de dramatism și ironie este perfect echilibrată. Sunt sigură că nu vă puteți imagina cum arată, prin dans și costume, lupta cu birocrația pentru construcția unui imobil în centrul istoric al Bucureștiului. Nici lupta cu cancerul. Radioterapia. Chimioterapia. Toate evenimente depresive, toate devastatoare.

Și totuși.

Pasărea Phoenix de la Grivița 53

Ca o pasăre Phoenix, Chris a fost acolo. La ușa teatrului ei proaspăt înființat. Primindu-ne cu brațele deschise. Și atunci înțelegi: suferința a fost zidită în cărămizile acestui teatru. Nu metaforic, ci real. Acolo e toată bătălia. Cu sistemul. Cu boala. Cu frica.

„5+3=9” nu este doar un joc de cifre. Este demonstrația că teatrul este viață.
Și că 53 ne este dedicat nouă. 9.

Nouă.
Și vouă.

*sursă foto: Teatrul Grivița 53 și Chris Simion-Mercurian