PSD a pornit o campanie foarte activă pe tema reorganizării administrative. Grindeanu anunță că PSD își asumă reforma administrativă, inclusiv comasări de localități și județe. Vine și ne zice că președinții celor două consilii județene, Ialomița și Călărași, l-au contactat și i-au spus că vor să unească județele.
Dragoș Benea, vicepreședinte PSD, a propus comasarea atât a comunelor, cât și a județelor, pe baza unor criterii de sustenabilitate. A invocat organizarea celor 15 curți de apel ca punct de plecare, dar a precizat că numărul final poate fi diferit, în funcție de analize.
Este un întreg asalt în toate mediile de informare privind intențiile PSD. Dacă nu ai lua în seamă istoricul PSD, faptul că întotdeauna a fost refractar la reforme și că a făcut reforme doar din gură, ai putea spune că acum chiar își dorește acest lucru.
Aparițiile publice ale liderilor PSD arată determinare, hotărâre. Campania masivă, inundarea spațiului public cu „reforma administrativă”, arată că există un plan. Altfel, nu poți să fii nebun, să îți sapi propria groapă: să spui că o faci și să nu o faci, să arăți că ești pamblicar.
Unde apar, totuși, problemele?
De la intenție la realizarea actului în sine există câteva etape care, în acest moment, sunt sărite.
1) Reforma administrativă este o reformă complexă, care poate crea multe nemulțumiri la început. Ea poate afecta în special categoriile mai vulnerabile, categoriile mai rezistente la schimbare, care vor păstrarea statu-quoului.
Pe scurt, ce ar trebui să vizeze o reformă administrativă și ce ar trebui analizat:
Demografie: populația rezidentă; evoluția din ultimii 10 ani; proiecțiile; ponderea vârstnicilor. Trebuie analizat dacă administrația și serviciile sunt sustenabile în viitor.
Geografie și acces: densitatea; dispersia satelor; timpul de deplasare la sediul administrativ și la servicii; transportul public. Trebuie analizat dacă reorganizarea îndepărtează serviciile de oameni.
Legături funcționale: fluxurile de navetă; destinațiile școlare; utilizarea serviciilor medicale; rețelele comune. Trebuie identificat ce localități funcționează deja ca un teritoriu comun.
Capacitate financiară: veniturile fiscale pe locuitor; gradul de colectare; dependența de transferuri; excedentul sau deficitul operațional. Trebuie analizat ce resurse recurente există pentru atribuțiile asumate.
Costuri administrative: costul aparatului administrativ pe locuitor; ponderea sa în buget; costul pe operațiune. Trebuie identificat unde există economii posibile.
Capacitate profesională: posturile esențiale ocupate; specialiștii în urbanism, achiziții, proiecte și asistență socială. Trebuie analizat dacă administrația poate presta efectiv serviciile.
Calitatea serviciilor: termenele de soluționare; acoperirea serviciilor; întreruperile; reclamațiile; satisfacția cetățenilor. Trebuie analizat dacă oamenii primesc servicii mai bune.
Echitate și reprezentare: diferențele dintre centru și sate; accesul grupurilor vulnerabile; participarea și consultarea. Trebuie analizat cine câștigă și cine riscă să piardă.
Tranziție: costurile cu sistemele IT, sediile, personalul, armonizarea procedurilor și a contractelor. Trebuie calculat cât costă schimbarea.
După cum se observă, chiar și numai enumerând obiectivele pe care ar trebui să le vizezi și aspectele pe care ar trebui să le cercetezi, discuția privind reforma administrativă este una lungă. Nu poți să faci o comasare pur și simplu pentru că așa vor doi baroni locali din Călărași și Ialomița.
Nu poți să faci o reformă administrativă vizând doar reducerea costurilor, fără să te gândești dacă oamenii de acolo vor fi afectați sau nu, ce acces la servicii de bază vor avea și, până la urmă, ce construcție pui în loc, astfel încât ea să reziste 50 de ani. Că nu facem o reformă la fiecare 10 ani.
Statul român funcționează pe o arhitectură creată în anii ’60. Este clar că trebuie regândit.
În România a fost realizat un studiu foarte serios privind reorganizarea administrativă, de către o echipă condusă de Dumitru Sandu. Când spui Dumitru Sandu în lumea sociologilor, știi că nu poate exista nici cel mai mic semn de contestare. Raportul coordonat de Dumitru Sandu analiza disparitățile de dezvoltare, fluxurile de migrație dintre județe, coeziunea și funcționalitatea regiunilor, comparând variante de regionalizare. Avea indicatori, analize și hărți ale relațiilor dintre teritorii.
În 2013, în cadrul procesului de regionalizare inițiat de Ministerul Dezvoltării, a luat naștere Consiliul Consultativ pentru Regionalizare – CONREG -, cu participarea unor specialiști din mediul academic.
Au fost elaborate, între altele:
- „Fundamentele procesului actual de regionalizare în România”;
- „Disparități și fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”, coordonat de profesorul Dumitru Sandu;
- „Organizarea administrativ-teritorială a României -Evoluție. Propuneri de optimizare”.
Documentele sunt menționate inclusiv în strategia guvernamentală pentru consolidarea administrației publice din 2014.
Acesta este cel mai amplu studiu și îl puteți găsi. E drept, au trecut peste zece ani, multe aspecte ar trebui regândite, dar este cea mai bună bază de plecare.
În 2022, Camera de Comerț și Industrie a României și organizații patronale au făcut o propunere de reorganziare care viza:
- reducerea numărului de județe la 15, folosind ca reper circumscripțiile curților de apel;
- un prag de 5.000 de locuitori pentru comune.
Argumentul central era reducerea cheltuielilor administrative.
Mi-a atras atenția similitudinea dintre studiul CCIR și ceea ce propune PSD. Deocamdată, avem doar reducerea numărului de județe după modelul circumscripțiilor curților de apel și reducerea cheltuielilor. Nimic mai mult.
Faptul că nu există un proiect serios pe care să îl discutăm acum sau că PSD nu prezintă un asemenea proiect dă de gândit. Există în laboratoarele PSD un proiect bine structurat sau este preluat doar proiectul CCIR? Sau este doar un subiect de propagandă, iar PSD pozează în reformator, dar doar atât?
2) Al doilea mare obstacol în realizarea reformei este baza PSD.
Vor dispărea o grămadă de primari, viceprimari și consilieri locali, conform spuselor lui Benea. Adică fix baza partidului. Va fi de acord baza partidului? Peste noapte, cei care reprezintă o forță în interior trebuie să își asume că nu vor mai deține o demnitate publică.
Rolul primarilor în procesul electoral a scăzut semnificativ. Adică nu mai au forța de a tracta electoral. Însă, în interior, ei pot pune și pot da jos președinții.
Vom vedea dacă activul PSD va fi dispus să accepte acest lucru. Momentan, putem nota că primarul Buzăului, Constantin Toma, a tras un semnal de alarmă: „Cu siguranță va fi o hartă a PSD-ului pentru alegerile din 2028.” El suspectează că partidul ar putea configura comasările astfel încât să obțină un avantaj electoral și cât mai multe primării.
3) Un alt obstacol în calea „reorganizării administrative” este majoritatea parlamentară.
De unde ia PSD voturile? PNL susține reforma, dar nu poate susține un proiect care este superficial sau care este făcut doar pentru a avantaja PSD-ul.
UDMR nu susține reorganizarea administrativă decât în condiții care nu sunt acceptate de statul român.
USR probabil va spune „nu” din start unui proiect care nu detaliază toate lucrurile enumerate mai sus.
AUR va face jocul PSD doar într-o anumită măsură.
Momentan, vedem că sunt multe semne de întrebare. Ce prevede proiectul? Ce beneficii aduce? Ce costuri presupune pentru oameni și pentru stat? Ce înseamnă, din punct de vedere politic, pentru partide?
Este intenția PSD serioasă? Sau este doar un prilej de a-l înlătura pe Luca Niculescu? PSD propune asumarea răspunderii Guvernului în Parlament. Dacă proiectul nu trece, Guvernul cade.
Vrea cu adevărat PSD să facă reforma administrativă sau este doar un prilej de a pleca de la guvernare, după ce liderii săi au dat de greu și au văzut că nu au ce împărți și că este greu să ții deficitul sub control?
Sunt întrebări legitime, mai ales dacă ne gândim că acest proiect nu a trecut nici măcar pe vremea când existau supermajorități în Parlament.
Momentan, avem mult PR pe subiect, mai mult pe idee și mai puțin pe fond. Avem niște linii politice declarate, precum asumarea răspunderii Guvernului, și un Grindeanu pozând în reformator. Dar nu avem nici măcar hărțile desenate, care să arate cum ar arăta România după reorganizare, și nici o decizie asumată în forul PSD.
Rămâne să vedem în viitorul apropiat dacă este o cacealma tipic PSD-istă, o reformă făcută doar din gură.
*Cristi Hrițuc este consultant politic cu experiență în campaniile electorale din România și Republica Moldova și fost consilier de stat în administrația Băsescu. Textul a fost postat și pe contul de substack al lui Cristi Hrițuc . Îl puteți citi și pe Vorbitorincii
**foto coperta: Inquam Photos /Marian Calestru
