Sondaj cu sondaj: analiză comparativă. Cine intră în turul doi.

Aici avem sondajul făcut de USR în ultima lună de campanie a prezidențialelor din 2019. Structura candidaturilor era una destul de asemănătoare cu cea de acum, exceptând candidatura Președintelui aflat în funcție la vremea respectivă și care, prin urmare, pornea cu prima șansă.

Evident, la vremea respectivă, nu exista “extremă dreaptă”. Dar felul cum este cotat astăzi Simion, cel puțin din punct de vedere ierarhic, este foarte asemănător cu felul cum era cotat Klaus Iohannis la vremea respectivă. Printre candidaturile relevante la vremea respectivă, regăsim atât candidatura Vioricăi Dăncilă, candidatul PSD (partidul cu cel mai mare număr de membri – 800.000 – și cu cea mai mare reprezentare în teritoriu, cei mai mulți primari și șefi de consilii județene). Îl regăsim pe Dan Barna, candidat de dreapta, din partea USR, cotat în ultimele sondaje de atunci foarte strâns în coasta candidatului PSD, la doar 1,7 procente în spatele acestuia.

Mircea Diaconu era un candidat socialist, intrat în cursă fără șanse reale de câștig dar cu foarte mare priză în rândul electoratului educat, tradițional socialist. Acesta era cotat la 7,6% din voturi, majoritatea fiind provenite din zona urbană, din partea electoratului de stânga, dar cu studii superioare și venituri medii sau chiar peste medii (medici, profesori, actori, bugetari cu salarii decente și educație superioară). De asemenea, deși nici măcar nu-i apare numele în articolul exemplificat, și în zona de dreapta (urbanul mare, educat, pro-european și chiar corporatist) mai exista un candidat, anume Theodor Paleologu. Bun. Acum haideți să vedem cum au arătat rezultatele acestui tur 1.

În primul rând, avem o mențiune foarte importantă de făcut referitoare la prezența la vot. Cea estimată în cadrul sondajului față de cea reală, numărul total al alegătorilor care chiar s-au prezentat la urne, în cadrul acelui prim tur de scrutin. Așa ne putem explica foarte argumentat diferențele mari dintre numărul de voturi obținute de către candidați și traducerea lor în procente electorale.

În mod normal, pentru obținerea celor peste 40% atribuite în sondaj lui Klaus Iohannis, el ar fi avut nevoie de 4.000.000 de voturi. Asta dacă la urne s-ar fi prezentat 10.000.000 de alegători. Dar cum la urne nu s-au prezentat atât de mulți alegători, cele 3 milioane și jumătate de voturi obținute de către Iohannis, au fost suficiente pentru a fi traduse în aproape 38 de puncte procentuale. În cazul prezenței estimate în cadrul sondajului respectiv, pentru 38 de procente, Iohannis ar fi trebuit să obțină 3,8 milioane de voturi, cu aproape 400.000 de voturi mai mult decât a obținut la urne. Doar că prezența la vot a fost semnificativ mai mică decât cea estimată.

Mergem mai departe. Cotat cu 21%, candidatul PSD a obținut cel mai apropiat scor față de estimările din sondaje. Mai exact, cu doar un procent în plus. Dar, dacă e să ne uităm la numărul de voturi obținute, acesta este foarte similar cu bazinul electoral al Partidului Social Democrat.

Practic, aparatul de partid și-a făcut treaba exemplar, primarii și șefii de consilii județene s-au mobilizat ca la carte și au obținut, în mare parte din teritoriu, numărul de voturi apropiat de cel maxim pe care îl puteau atrage pentru candidatul lor, la acea vreme, “o coadă de mătură”. Cam tot atâtea voturi a obținut și domnul Ciolacu, acum 6 luni, după ce au mai dat și alte sute de mii către Simion.

Continuăm ierarhic și ne întâlnim cu domnul Barna, candidatul USR, care, deși era prezentat în coasta candidatului PSD, cu șanse foarte mari de accedere în turul 2, la urne a obținut, în realitate, cu aproape 700.000 de voturi mai puțin decât doamna Dăncilă. Deci departe tare de turul doi. Înainte, nu-napoi!

În continuare, candidatul socialist “Iepure” pe culoar la candidatul asumat de PSD, domnul Mircea Diaconu. Era cotat cu 7,6% conform sondajului, în realitate, obținând puțin mai mult decât atât, mai exact aproape 9%, dar diferența dintre sondare și rezultatul final, în cazul acestuia, este strict legată de diferența de prezență estimată vs prezența reală la urne. Numărul de voturi obținute este foarte apropiat de cel sondat, anume 800.000 de voturi.

Și ajungem la ultimul candidat relevant de pe panoplia de atunci, anume Theodor Paleologu, cel a cărui candidatură reprezintă și principalul motiv pentru eșecul accederii în turul doi al candidatului de dreapta cu cele mai mari șanse de atunci, anume Dan Barna. În sondaje nici nu era luat serios în calcule, la urne, a obținut peste jumătate de milion de voturi. Adunați procentele obținute de acesta, aproape 5% cu cele 15% obținute de Barna și vor rezulta exact cele aproape 20% pe care le-ar fi obținut cel din urmă conform sondajului.

Perfect! Acum revenim în zilele noastre.

Am spus că atunci vorbeam despre un candidat care venea din poziție privilegiată, anume de președinte în funcție și că tot atunci nu existau “forțele suveraniste”. Cele două se compensează, înspre anulare, oarecum, una pe cealaltă. În rest, candidatul PSD era cotat atunci cam cum este cotat acum Crin Antonescu.

Doar că acum, candidatul PSD nu este doar al PSD ci și al PNL și al UDMR. E adevărat, PSD și PNL s-au mai erodat între timp, mulți dintre votanții conservatori ai social-democraților migrând astăzi către AUR și o consistentă parte din electoratul PNL este acum picat în vraja iluzionistului independent, Nicușor Dan. Însă, ce nu s-a erodat, ba chiar a rămas intactă este aparatura din teritoriul ale acestor două, SINGURE, partide care există în mediul rural plus urbanul mic, reprezentând peste 75% din electoratul activ din interiorul granițelor țării.

Mai departe, să continuăm pe linia similitudinilor, USR își plasa candidatul, conform sondajului, foarte aproape de candidatul care avea să acceadă și chiar a și acces în turul doi. În realitate, diferența dintre sondaj și rezultat a fost una consistentă, așa cum spuneam, aproape 700.000 de voturi. De ce? Fiindcă a fost domnul Paleologu iepure pe culoarul respectiv, neluat în seamă de sondaje, dar care a obținut, totuși, aproape jumătate de milion de voturi.

Sună cunoscut? Parcă așa arată și tandemul de dreapta de astăzi, Nicușor Dan și Elena Lasconi. Socialistul de urban de atunci, regretatul Mircea Diaconu, a obținut un scor foarte apropiat de cel din sondaje, consistent, (cam cât au luat și Geoană și Diaconescu împreună, în 2024), dar insuficient încât să împiedice accederea în turul al doilea al candidatului PSD.

Victor Ponta vă spune ceva, apropos de similitudini? Restul candidaților nu prea au contat, repet, cu excepția celui venit din partea UDMR, electorat al cărui partid, îmi pariez tot viitorul și trecutul, că acum se va încolona în spatele candidatului coaliției.

Aici mai avem de luat în calcul un aspect foarte important și anume faptul că spre deosebire de toate alegerile prezidențiale din ultimii 30 de ani, acestea sunt singurele care se desfășoară la început de vară, nu pe promoroacă. Mai mult decât atât, se vor desfășura în timpul unei mini-vacanțe care s-a contopit cu o altă mini-vacanță și a generat jumătate de lună de văcănțoaie. Iar publicul tânăr și cel “suveranist”, apărător de daci, tuneluri și ”alte alea” ”ÂNAPOI”, va fi foarte ocupat cu niște grătare, cu niște veri veniți prin vizită, cu niște rude, cu mers la mare, cu deschis sezoane estivale și orice altceva, dar numai cu procesul electoral nu.

Astfel, numărul de voturi obținute de aparatul partidelor tradiționale, în cazul unei prezențe și mai puțin numeroase decât în cazul precedentelor scrutinuri prezidențiale, se va traduce automat prin și mai multe puncte procentuale obținute de către candidatul coaliției. Astfel, cu 5 zile înainte de a se petrece, o spun răspicat în urma analizei pe care tocmai am descris-o: Crin Antonescu va intra în turul doi, exact cu cine trebuie să intre ca să câștige fără emoție, cu George Simion.

Domnul Dan se va întoarce la lupta cu mafia imobiliară, doamna Lasconi probabil că va primi și Air Fryer, la Câmpulung, pentru sprijinul acordat, iar domnul Ponta va avea o funcție, cum îi șade lui mai bine! Iar pentru România, cred că e cel mai ONEST scenariu, fiindcă pe ăștia îi avem și ăștia suntem. Clasa politică este extrasă din cadrul poporului și nu poporul este creat de către clasa politică.

Doamne Ajută!

*mai multe articole ale lui Radu Țibulcă puteți citi aici.

**sursa foto copertă: shutterstock.com, Roman Samborskyi