„Iaşule, Iaşule, mândră cetate, / Numele tău ţara străbate.” De bună seamă că aşa e. Numai că unele străbateri aduc mai multe ponoase decât foloase acestui oraş în care capcanele farmecului pândesc peste tot. Aşa s-a întâmplat în trecutul recentinho, când la Iaşi a poposit însuşi Ronaldinho. Nu singurinho, ci însoţit de un roi de vedete şi de un alai de pretenţii. Ultimele au rămas în picioare, la pachet cu setul de ifose aferente. Primele s-au topit, iar în locul lor s-au ivit câţiva fotbalişti în cel mai bun caz decenţi, plus o serie de persoane reciclate în procedură de urgenţă şi avansate la rangul de staruri.
Nu-i vorbă, partea românească n-a rămas datoare şi a schimbat fulgerător afişul, pe principiul „Am valoare, / Fac schimbare / Şi dau foc la sărbătoare”. Aşa stând lucrurile, meciul dintre „Ronaldinho şi prietenii” şi „Legendele României” a alunecat pe toboganul calităţii, iar la sosire a putut fi declarat şuşanea în toată regula. De ce? Fiindcă de multe ori confundăm poleiala cu esenţa. Şi fiindcă ne place să lipim eticheta de „legendă” pe orice frunte disponibilă şi care nu se retrage în temeiul minimei pudori.
Şi dacă ar fi numai asta. La eşec a contribuit şi primarul urbei, care, probabil cu mult timp liber la dispoziţie (cum, se ştie, au de obicei primarii), l-a aşteptat două ore pe Ronaldinho în holul hotelului unde acesta fusese cazat. Două ore. O sută douăzeci de minute. Imaginaţi-vă scena. Edilul (răbdător sau impacient) în hol, patrulând prin faţa recepţiei sau stând la o cafea (sau două sau trei) cufundat într-un fotoliu, uitându-se din când la ceas, primind gudurările uleioase ale câtorva localnici nimeriţi la parterul stabilimentului şi gândindu-se dacă nu i-ar sta mai bine poreclit Umilinho.
Inquam Photos / Miruna Turbatu
Iar sus Ronaldinho butonând la telecomanda televizorului, comandând ceva la room-service, desluşindu-i categoriile kantiene unei domnişoare de specialitate sau făcând surfing pe valul semeţ al reţelelor sociale. La parter, iritarea de-abia mascată. La etaj, nesimţirea la care cred că au dreptul o parte dintre celebrităţile planetei. Şi degeaba i-ai spune lui Ronaldinho că „punctualitatea e politeţea regilor”, după vorba lui Ludovic XVIII. Ţi-ar răspunde (dacă ar catadicsi) că, din câte ştie el, Brazilia e republică. Poate că ai fi tentat să insişti şi să-i spui că pe drapelul ţării lui scrie „ordem e progresso”. Ţi-ar trânti un „hai sictirao” fără replică şi echivoc.
Şi dacă (din nou) ar fi numai asta. Dar – să vezi nostimadă – primarul ţinut în şahul timpului de un fotbalist nepoliticos e unul şi acelaşi cu cel care a schimbat, cu puţine săptămâni în urmă, ziua de desfăşurare a unui eveniment pentru că, în ziua stabilită iniţial, intervenise ceva care-i solicitase prezenţa. N-a contat că alţi participanţi la eveniment au fost siliţi să-şi regândească agenda şi să ajungă în situaţii complicate din cauza unui capriciu de imagine. N-a contat nici că unii dintre ei n-au avut încotro şi au plecat de la Iaşi cu un avion de 5.25 dimineaţa, spre a onora alte angajamente, care nu puteau fi decomandate. N-a contat nimic altceva decât dorinţa de prim-plan şi de atenţie publică a unui om. Asta chiar dacă efemeritatea rostului său administrativ se situa în contrasta cu perenitatea (fie ea şi prezumtivă a) cărţilor scrise de participanţii la eveniment. Căci, da, participanţii în cauză erau scriitori. Din Timişoara şi Bucureşti, din Sibiu şi Braşov, din Cluj şi Focşani. Şi din Iaşi. De peste tot. „Iaşule, Iaşule, mândră cetate, / Obrazul uneori tăcut ţi se bate.” Fără să ai vreo vină.
Printre scriitorii reprogramaţi atunci la dorinţa (a se citi „din cauza”) primarului s-au numărat Marta Petreu şi Mircea Mihăieş, Ovidiu Genaru şi Bogdan-Alexandru Stănescu, Ion Mureşan şi Horia-Roman Patapievici, George Cornilă şi Varujan Vosganian. O dovadă că întâlnirea cu ei a fost orice, numai şuşanea nu. Prin contrast, cu mici excepţii, participanţii la ceremonia decernării unei sume importante lui Ronaldinho au jucat roluri mărunte în ceva care merită să se cheme „şuşaninha”.
*foto copertă: Inquam Photos / Mihaela Ionela Bobar
