Cine e țăranul și cine șobolanii?

Suntem în sesiune și, cum îi șade bine unui masterand, mă pregătesc să scriu la mini-lucrarea de cercetare pe care o am de prezentat peste două săptămâni la un examen. Ei, dar orice lucru începe cu o pauză, nu-i așa?

Deschid Facebook-ul și încep să dau scroll. Îmi atrage atenția o poveste cu tâlc pe care o să o istorisesc în cele ce urmează:

Ultimul șobolan

Cică era odată un țăran care nu putea nicicum să scape de șobolanii ce-i atacau culturile. Cu cât mai mulți omora, cu atât mai mulți veneau. Se tot gândea el ce să facă și cum s-o dreagă, când îi veni ideea de a arunca trupul fără viață al unui porc într-o fântână foarte adâncă, de unde odată intrat nu mai puteai ieși. Zis și făcut.

Simțind mirosul, șobolanii săriră în fântână cu miile și începură să se ospăteze din belșug.

Urmară câteva zile într-un veritabil dolce far niente. Trai, neneacă! Șobolanii noștri, ghiftuiți bine, nu se gândeau la ce avea să urmeze.

Cum au venit zilele, așa au și trecut. Hrana se sfârșise. Din bietul Ghiță nu mai rămăsese nimic, de parcă nici n-ar fi fost pe lume.
Încet-încet se instală foametea. Șobolanii începură să se atace între ei. Întâi pe cei mai slabi, apoi pe cei răniți și tot așa, că de, nu ești tu când ți-e foame, vorba reclamei.

Unul singur a scăpat dintre toți, reușind să-i dovedească. Pe acesta îl eliberă țăranul. Avea să-i apere culturile, căci de acum le știa gustul semenilor săi.

De ce scriu asta?

Pentru că văd un hate general în societate. În Social Media, peste tot. Se ceartă bugetar cu privat, pensionar cu angajat, stelist cu dinamovist, proeuropean cu suveranist, prieten cu prieten, vecin cu vecin și toți cu toți.

Într-o postare de-ale sale din data de 29 mai, președintele Nicușor Dan spunea:
„Indiferent cât de mult încearcă să ne dezbine, indiferent de opiniile noastre diferite pe diverse teme, Rusia nu va reuși să dezbine societatea noastră când este vorba despre integritatea României, despre democrație și libertate în România. Sunt valori pe care societatea noastră și le-a asumat în momente istorice și în jurul cărora suntem uniți.”

Aș zice că este un wishful thinking. Suntem mai dezbinați ca niciodată.

Divide et impera

Hate-ul a fost dintotdeauna, este și va fi. E în legea firii ca cel care n-are să se uite cu jind la cel ce o duce bine și să-l invidieze, deși pizma nu este de dorit. Totuși, parcă lucrurile nu erau chiar așa acum 10, 12, 15 ani, sau poate că le percepeam eu altfel atunci cu mintea mea de copil/adolescent, ori poate că erau latente. De câțiva ani încoace, parcă prea au ieșit la suprafață.

Cine are interesul să ne tot certăm?

În povestea noastră, țăranul are interesul să-și apere culturile, de aceea apelează subtil la tactica divide et impera (dezbină și stăpânește). Și în cazul nostru vorbim de culturi, zic eu, însă la un alt nivel.

Deci, cine e țăranul aici?

*foto generate cu AI

* Florian Ionașcu  este din Buzău, licențiat al Facultății de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București, în pedagogia învățământului primar și preșcolar, absolvent al Școlii Postliceale de Informatică din cadrul Liceului Special pentru Deficienți de Vedere Buzău cu proiectul Legidiz.ro (centralizator al actelor normative care abordează, fie și în treacăt, drepturile persoanelor cu dizabilități). Ca voluntar, a contribuit la traducerea interfețelor de aplicații folosite și de nevăzători. Lucrează și la un ONG care promovează accesibilizarea mediului fizic și informațional pentru persoanele cu dizabilități, traduce articole din domeniul accesibilității și testează accesibilitatea site-urilor web pentru nevăzători. A colaborat sau colaborează cu Asociația CED România – Centrul de Excelență prin Diversitate, www.nevăzător.ro, Be My Eyes, Poedit.